Nu-mi plac sfarsiturile de nici un fel...de altfel nici nu cred in ideea de sfarsit..cred doar in transformare. Anul 2010 se va transforma in 2011..noi ne vom transforma sper, in mai buni..mai intelepti..mai toleranti..mai puternici.
Nu-mi plac bilanturile de sfarsit de an, nici planurile marete pentru anul ce-o sa vina. Degeaba ne umflam in pene cu realizarile..degeaba ne simtim frustrati pentru ce nu am reusit...important e daca am invatat ceva din experientele ce ni le-a oferit viata..si daca transformarea noastra interioara e in sens pozitiv. Nu-mi plac planurile amanuntite si mai ales nu-mi place rigiditatea.. pentru ca stiu ca oricum nu vor fi respectate..iar daca te cramponezi de ce ti-ai propus..risti sa pierzi din vedere noile date ce apar...pierzi obiectivitatea momentului si spontaneitatea. Poate cineva imi va spune ca pentru a construi o casa ai nevoie de un plan amanuntit...eu as spune ca pentru a construi in viata ai nevoie doar de o baza..o directie..un sens..imaginatie..materie..minte.. suflet si conditii prielnice.
Cred ca la fiecare trecere dintre ani mi-am formulat niste dorinte..multe chiar le-am reportat din anii precedenti :). Revelionul acesta ..o sa incerc sa-mi alung orice dorinta imi va da tarcoale..orice speranta, si imi voi indrepta gandurile cu recunostinta catre oamenii dragi pe care viata mi i-a scos in cale..care m-au ajutat din tot sufletul si mi-au transmis ganduri bune atunci cand am avut nevoie...si ma consider o norocoasa in sensul acesta. Si ii multumesc acelui cineva..care..acolo sus..ma iubeste..mi-a daruit copii frumosi si sanatosi...si mi-a tinut familia aproape.
Va imbratisez si pe voi..dragii mei prieteni virtuali..si fie ca trecerea dintre ani sa va gaseasca voiosi si plini de ganduri bune. La multi ani fericiti!
Gingas sufletul lui
de neinteles este.
Umbra unei frunze o tine in brate,
frunza nu, frunza nu.
Fuga unui iepure o tine pe camp,
iepurele nu, iepurele nu
Foame ii e de ce n-au mancat altii, -
¬frig ii e
tot timpul de alte stele
Animal indirect, lumina pentru orbi, -
¬gingasului se vadeste,
prin baltoaca de sange
Nu naste ci viseaza, ¬-
nu doarme ci tine in mana arma ! Neputand sa piarda nimic
el pierde totul !
moare numai omorand.
Inventeaza puterea din absenta.
Lumina in sine insusi.
Ochi scobiti cu degetul si scursi obraji,
ud al luminii, ¬-
neputand sa tii un copil in pantec
taierea gatului in chip de sabie
o tii ingropata in pamantul de razboi al nimanuia
Ce poti sa pierzi tu, -¬
nascut pentru pierdere totul iti este destinat pierderii
Animal indirect
sufletul tau gingas nimanuia
de trebuinta este Baga mana in pamant si scoate
sabia iar nu samanta !
in singuratatea lui A
nu-l indrazni pe 1 Animal indirect
lasa-te sus.
Am gasit pe blogul pandhorei poezia "A pierde tot ce se poate pierde" Nichita Stanescu....si mi-am reamintit-o cu drag..recitata de cineva la televizor..mai ales cuvintele acelea ce se repetau ca un ecou...frunza nu..frunza nu..Asta ca sa vedeti cum functioneaza memoria unei femei..imi amintesc idei..stari..emotii..iar date concrete, nume, mai greu :). Ciudat e ca in schimb tin tare bine minte cifrele...gasesc conexiuni, logica..deci cred ca am si ceva minte de barbat.
Pana la urma m-am hotarat sa mai scormonesc..idei legate de diferentele dintre barbati si femei...ca tot ne invartim in jurul lor...pe blog.. in viata reala.
Barbatul si femeia...atat de diferiti..si totusi..asemanatori. In incercarea de a ne intelege unii pe altii..ne lovim deseori de diferente si bariere si facem generalizari de genul "barbatii sunt ..asa", "femeile pe dincolo" ce sa te astepti "doar e barbat" "doar e femeie". Cat de obiective sau subiective sunt aceste aprecieri pana la urma? Ne ajuta sa intelegem sau ne creaza prejudecati?
Daca pornim de la ideea ca doar sexul ne diferentiaza..in rest suntem la fel, te astepti ca in anumite situatii celalalt sa reactioneze ca tine..si clar vei fi dezamagit. Iar daca pornesti de la ideea "barbatii sunt asa..fac asa.." "treaba de barbat" si "treaba de femeie", din nou asteptarile tale sunt deja formate ..il determini si pe celalalt sa actioneze ca atare..si daca nu se incadreaza cumva in "sablon"..iarasi nu e bine, asteptarile nefiindu-ti confirmate. Si..ca de obicei..adevarul se afla undeva pe la mijloc :).
Pe langa diferentele fizice..in mod clar exista diferente in modul de manifestare si exprimare al fiecaruia gen. Insa a incerca sa faci din asta o delimitare si o incadrare in tipare..mi se pare din start sortit esecului..pentru ca tot timpul vei gasi contraexemple care sa infirme tiparele. De multe ori ...in aprecieri de genul .."asta e caracteristic barbatilor" sau "asta e caracteristic femeilor''.. am simtit ca ma incadrez in tabara opusa ( a barbatilor). Aprecierile de genul acesta sunt de cele mai multe ori sunt subiective..pentru ca pornesc de la parerea noastra despre noi..si de la tiparul care ne-a fost prezentat ca ar reprezenta femeia sau barbatul. Parerea mea e ca ...pornind de la anumite diferente biologice, hormonale, ale structurii creierului (de care am tot auzit in ultimul timp)..s-a extins diferentierea sub mai multe aspecte, ceea ce a dus la o denaturare a perceptiei. A venit societatea, religia..sa amplifice diferentierea si sa atribuie roluri "femeia trebuie sa.." "barbatul trebuie sa.." Apoi a venit feminismul de multe ori prost inteles, cu dorinta de egalizare si uniformizare..trecandu-se in alta extrema si pierzandu-se farmecul contopirii diferentelor prin iubire.
Pana la urma ..e greu sa ne dam seama ..in ce masura feminitatea sau masculinitatea noastra provine din diferentieri biologice sau este rodul asteptarilor celor din jurul nostru :parinti, anturaj, sot sau sotie. pentru ca se stie...inca de mici..ne asteptam ca fetele sa se comporte intr-un anume fel si baietii in altul..si ii incurajam in sensul asta..apoi vin sotii..sotiile ..care vor sa ne transforme dupa idealul lor...iar sub influenta acestor asteptari de multe ori e greu sa ne mai dam seama cine suntem de fapt.
Daca as incepe sa spun eu ..cum sunt barbatii si cum sunt femeile..cu siguranta m-as gandi in primul rand la mine..ca femeie...si la barbatul meu...iar descrierea nu s-ar incadra foarte bine in nici o teorie..si ar fi diferita de a altora. Desi se spune ca barbatii sunt mai agresivi, rationali..au tendinta de a domina, vad cupluri unde rolurile sunt inversate. Se spune ca femeile iubesc si barbatii fac sex...eu zic ca toti iubim...( nu in aceiasi masura..fiecare dupa cat poate)..insa avem moduri diferite de a o manifesta..barbatii se manifeste mai mult prin fapte, actiuni, femeile prin comunicare verbala, tandrete, empatie.
De ce ne simtim atrasi de anumite persoane..instinctiv..s-au emis iarsi multe ipoteze. Unele merg pe teoria complementaritatii, pornind de la mitul androginului..altele spun ca "cine se aseamana se aduna". Eu cred in ideea cautarii echilibrului in noi insine..pornind de la premisa ca fiecare avem caracteristici specifice celuilalt sex..iar atunci cand balanta inclina mai mult spre caracteristicile corespunzatoare unui gen, avem tendinta de a ne simti atrasi de cineva opus..iar cand balanta e mai echilibrata suntem atrasi de persoane care le simtim asemanatoare. Iar in cadrul unui cuplu..farmecul consta in a invata unul de la altul..in a te modela de bunavoie prin iubire..tot din tendinta de a atinge un echilibru.
Am gasit pe http://www.e-psiho.ro/barbatii-si-femeile-diferente idei interesante privind aceste diferentieri ce pornesc de la conexiunile creierului, dar cu exceptiile de rigoare exprimate in procente importante la sfarsitul studiului :)
Cercetatorii au ajuns la concluzia ca unele diferente fundamentale intre femei si barbati sunt biologice.
A iesit la iveala faptul ca nu numai creierul barbatilor este diferit de cel al femeilor, ci si modul in care il folosesc. Femeile au conexiuni mai ample si interactii mult mai frecvente intre cele doua emisfere. Acest lucru determina abilitatea femeilor de a comunica mai usor si intuitia. Barbatii, pe de alta parte, au o separare mai mare intre cele doua emisfere, fapt ce explica priceperea in rationamentul abstract si inteligenta vizual-spatiala. Poetul Robert Bly descrie creierul feminin ca o “super-autostrada de conexiuni”, in timp ce creierul barbatilor este asemanat cu “un mic drum de tara deviat”.
Obiceiurile diferite ale barbatilor si femeilor se explica prin rolurile diferite pe care le-au avut in procesul evolutiv. Desi conditiile de viata s-au schimbat semnificativ, atat barbatii cat si femeile tind sa urmeze programele lor biologice.
Barbatii tind sa pastreze o directie ferma- sa urmareasca tinta, sa o prinda si sa gaseasca drumul inapoi acasa. Femeile, pe de alta parte, au o mai buna viziune periferica ce le ajuta sa observe ce se intampla in jurul casei, sa depisteze un pericol ce pandeste familia, sa sesizeze schimbari in comportamentul si aspectul copiilor. Creierul barbatului este programat sa vaneze, fapt ce explica intr-o oarecare masura viziunea lor restransa, in timp ce creierul femeii este capabil sa descifreze o arie mai ampla de informatie.
In momentul in care intra intr-o camera, barbatii cauta mai intai iesirea, estimand o posibila amenintare si moduri de a scapa, in timp ce femeile acorda atentie chipurilor invitatilor pentru a afla cine sunt si cum se simt. Barbatii sunt capabili sa retina informatia si sa o arhiveze. Femeile au tendinta de a re-analiza informatia iarasi si iarasi….Singurul lor mod de a nu se mai gandi la o problema este sa discute despre ea. Atunci cand o femeie impartaseste problemele cu un barbat, nu asteapta de la el o solutie- are doar nevoie sa fie ascultata.
Barbatii prefera sunetele stridente, strangerile de mana puternice si culoarea rosie. Se pricep foarte bine la rezolvarea problemelor tehnice. Femeile au un auz mai fin, folosesc mai multe cuvinte atunci cand vor sa exprime un lucru si se descurca la indeplinirea sarcinilor independente.
Bazandu-se pe diferente biologic explicate, s-au stabilit urmatoarele distinctii psihologice:
- barbatii percep o situatie ca un intreg si gandesc global / femeile gandesc local, bazandu-se pe nuante si detalii
- barbatii construiesc si creeaza; isi asuma riscuri si experimenteaza / femeile selecteaza cele mai valoroase cunostiinte si le paseaza generatiilor urmatoare
- barbatii sunt mai independenti in ganduri si actiuni / femeile sunt dispuse sa urmeze sugestiile propuse de ceilalti
- aprecierea de sine a femeilor este mai scazuta decat a barbatilor; femeile au tendinta de a se critica mai mult, in timp ce barbatii sunt satisfacuti de propriile performante
- barbatii si femeile au surse diferite de a obtine satisfactie; pentru barbati primeaza cariera si prosperitatea / pentru femei familia si copiii
- barbatii simt o nevoie pronuntata de a-si atinge scopurile / femeile pun pe primul loc relatiile interumane
- barbatii se imbolnavesc de doua ori mai des ca femeile, desi acestea tind se fie mai preocupate de sanatatea lor
- femeile indura durerea si munca monotona mai bine decat barbatii
Toate cele de mai sus devin inca mai confuze daca luam in considerare faptul ca 15 – 20% dintre barbati au un creier tipic feminin, si aproximativ 10 % dintre femei au un creier tipic masculin, ceea ce inseamna ca un anume procentaj dintre femei si barbati sunt partial programati sa aiba comportamentul si modul de a gandi al sexului opus…
Si pentru ca e un subiect ce merita dezbatut..va astept si pe Duelul Mintilor la o frumoasa "lupta" :)
Am primit "Stafeta intre bloggeri" sub forma unei lepse a amintirilor de la tetris si de la rontziki..le multumesc ca s-au gandit la mine si am promis ca o rezolv pana de Craciun..mai ales ca intr-adevar e o perioada in care de obicei ne invaluie amintirile de cand eram mici..si nu poti simti cu adevarat Craciunul decat prin sufletul si ochii de copil.
Cand erati mici
1. Ce raspundeati la întrebarea: ce vrei să te faci când vei fi mare?
La inceput cand eram chiar micuta...doctorita...dar era de fapt ideea si dorinta mamei. Apoi..m-am visat pe rand, scriitoare, cercetatoare in fizica (citisem o carte despre Marie Curie), apoi creatoare de moda..arhitecta...si bineinteles ca n-am ajuns nici una dintre acestea :). Dar sunt optimista..cu noua lege a pensiilor mai am timp :))
2. Care erau desenele animate preferate?
Tom si Jerry, Pisicile Aristocrate, Popeye Marinarul...
3. Care a fost cea mai frumoasa zi de nastere sarbatorita si de ce.
Nu stiu care a fost cea mai frumoasa...au fost frumoase toate pentru ca i-am simtit pe cei dragi alaturi, deci si cele sarbatorite doar in familie..pe la 11 ani a fost una sarbatorita cu mai multi colegi si prieteni..
4. Ce jocuri preferate aveati?
Multe..pe langa jocurile clasice..pe care le jucam cand ne intalneam mai multi copii... ma jucam mult cu o vecina..si singura uneori ..era frumos ca aveam o curte mare si inventam tot felul: farmacie si preparam medicamente din petale de flori cu apa si acuarele, magazin..vindeam frunze si ziceam ca-s legume, la o tejghea facuta din scanduri si cu un cantar improvizat cu pietre pe post de greutati..eram gimnaste si gaseam cate o barna intr-un copac, paralelele erau sforile de intins rufe , solul era sol.. mai eram si cantarete la manerele corzii de sarit..si multe altele. Dar sufeream ca nu stau la bloc unde erau mai multi copii :)
5. Ce va doreati sa faceti neaparat si inca nu ati reusit?
Ce nu am reusit nu spun decat atunci cand reusesc :) Dintre ce am reusit cat de cat..dansul si inotul..care le-am invatat si eu prin studentie, bineinteles ca ar fi fost mult mai usor daca le invatam de mica..
6. Care a fost prima pasiune sportiva si nu numai
Sahul :))..Ar mai fi fost poate..dar locuiam intr-un orasel mic in care nu prea era nimic organizat...decat ceva sporturi de iarna si in plus eram cam sensibiloasa la raceli ..bronsite.. Alte pasiuni in schimb..colindatul pe dealuri si prin paduri pe la bunica...si mai colectionam timbre :)
7. Care a fost primul cantaret/grup muzical preferat
Al Bano si Romina Power, ABBA, Julio Iglesias, Dida Dragan, Angela Similea..
8. Cel mai frumos obiect cerut (eventual primit) lui Mos Craciun, Nicolae
Cel mai frumos obiect primit...a fost pe la 4 ani..o papusa imensa..si atunci l-am vazut si pe Mosul in realitate..si i-am recitat cu mari emotii primele strofe din Luceafarul :) Apoi ii scriam in fiecare an la Mosul sa imi aduca ski-uri, patine, bicicleta...dar mosul era grijuliu sa nu-mi rup .maini.. picioare..si venea tot cu lucruri practice..stilouri chinezesti mai ales..ca le tot pierdeam :D
Predau stafeta mai departe ..catorva dintre frumosii prieteni pe care imi place sa cred ca mi i-am facut prin intermediul blogului..Acuarele, BlueFreedom,Kitty, DoarEu, pandhoraa, QED.. si mi-ar placea sa-i vad putin copii si pe cei seriosi andreiradu, Joker si pheideas..care nu se prea ocupa cu lepsele :))
Am innebunit blogger-ul saptamana trecuta cu atata muzica..si constat ca mi-ar trebui inca multe saptamani..sa-mi adun diversele mele preferinte in materie de muzica..plus ca si acestea tin de anumite stari. Asa ca o sa revin mai cu picioarele pe pamant...la problemele "serioase" ale vietii, nu inainte de o portie de..Shakira..loca..loca..loca...:)
Va mai amintiti cand era la moda lambada? Eu imi amintesc ca vroiam sa invat dansul
si eram ca o scandura..nu puteam sa ma unduiesc :)).. pe cand am prins si eu cat de cat miscarile..cam trecuse moda :)
Ma gandeam ca, dupa muzica spaniola, astazi o sa postez ceva ritmuri latino-americane..samba, rumba..ce-mi plac iarasi la nebunie. Dar cum afara ploua, ploua..nu prea merge..nici chef de dans n-am..asa ca aman pe alta data.
Astazi: Cargo
Radu Almasan si-a reconstruit trupa Bosquito si promite revenirea in lumea muzicala romaneasca...melodia promovata acum - TOBOGAN.
O portie de energie pentru ziua de luni :
O dezbatere pe Duelul Mintilor..mi-a adus aminte de un cantec ce-l fredonam cu ani in urma... versurile lui exprimand oarecum si ideea mea despre fericire...
Fericirea mea acum a capatat mai multe chipuri..priviri inocente de copil,..un "te iubesc, mami" atat de sincer si firesc ..oameni dragi, suflete minunate ce le-am simtit aproape cand aveam nevoie.
Sa vorbim de fericire..sa vorbim de iubire..dar pot oare vorbele sa spuna prea multe? Pentru ca acestea sunt stari ..se simt..se traiesc...nu dureaza decat fractiuni de secunda..in momentul in care ai inceput sa gandesti..isi iau zborul. Dar noi le vrem inapoi..si apoi ne gandim cum sa ajungem la ele....alergam dupa fericire..si, cu cat alergam mai repede cu atat se indeparteaza mai tare. Pentru ca fericirea e de fapt in noi. Ne legam fericirea de anumite teluri..dorinte ..ambitii..de a avea..de a obtine ceva..de a astepta ceva de la cineva. Si atunci ajungem sa credem ca fericirea e de fapt o himera..o fata morgana dupa care alergam in zadar. Asteptam poate o fericire euforica dar ceea ce avem mai mult nevoie e acea stare de multumire..sa fim impacati cu noi insine.
Spuneam ca intr-adevar uitam sa fim fericiti..si daca te uiti pe strada vezi figuri triste, macinate de griji, incrancenate sau deprimate..ici colo cate o masca gen "agent de vanzare", iar fericirea autentica o mai gasesti doar in ochii de copil..pe masura ce cresc insa si acestia se molipsesc de nefericirea parintilor adulti. Fericirea o asociem gresit cu a avea, nu cred ca suntem mai fericiti cand nu avem, decat atunci cand avem de toate..sau invers...suntem fericiti cand avem ceea ce ne dorim cu adevarat noi..nu cand avem ceea ce ni se induce ca ne-ar face fericiti: bani, putere..Suntem nefericiti pentru ca ne lasam "dusi de val" ..in loc sa ne descoperim pe noi insine. Si chiar avem noroc cu astia mici (eu una sunt o mare norocoasa)..sa nu uitam ce e fericirea, sa ne amintim cum e sa te bucuri din lucruri marunte. Societatea actuala ne-a vandut retete false de fericire, ambalate in reclame atragatoare..si ne-au facut sa uitam esenta. Nu faptul ca avem mai multe ne face nefericiti..ci faptul ca ne imaginam gresit ca a avea e sinonim cu a fi fericit..si atunci ne dorim tot mai mult. Fericirea consta in a simti..a fi..a trai clipa. Fericirea nu poate fi o stare permanenta..alterneaza cu nemultumiri..cu dorinte..dar daca o iei intr-o directie gresita..adica te indepartezi de tine..gasesti tot mai greu acele stari de fericire. Diferiti fiind..nu ne multumesc aceleasi lucruri..dar cred ca pana la urma puterea de a iubi, de a darui, recunostinta pentru ceea ce primim..sunt strans legate de fericire.
Revin asupra postarii anterioare in care erau enuntate principiile tolerantei de catre Statele Membre ale Organizatiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura si asupra modului in care sunt aplicate aceste principii in tara noastra in ceea ce priveste educatia:
Principiul:
4.2. Educatia in sensul de a fi tolerant trebuie sa fie considerata un imperativ prioritar; iata de ce trebuie sa fie promovate metodele sistematice si rationale de predare a tolerantei care sa se adreseze la sursele culturale, sociale, economice, politice si religioase ale intolerantei, surse care tocmai constituie cauzele fundamentale ale violentei si excluderii. Politicile si programele tolerantei atat intre indivizi cit si intre grupurile etnice, sociale, culturale, religioase si lingvistice si natiuni.
4.3. Educatia in domeniul tolerantei urmeaza a viza contracararea influentelor care ar duce la frica si excluderea altora si trebuie sa-i ajute pe tineri sa-si dezvolte capacitatile de a-si formula o parere proprie, de a avea o reflexie critica si de a judeca in termeni etici.
Sursa: http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/principii_toleranta.php
Cum se intampla in realitate:
"Comisia de învăţământ a adoptat ieri, 30 aprilie 2010, cu modificări, articolul 17 din proiectul Educaţiei referitor la disciplina religiei.
Membrii forului au stabilit, la alineatul 1 că religia, ca disciplină şcolară în învăţământul primar, gimnazial, liceal şi profesional, este parte a trunchiului comun.
Potrivit alineatului 2 admis de Comisie, „la solicitarea scrisă a părintelui, tutorelui sau a elevului dacă este major, acesta poate să nu frecventeze orele de religie”.
Deputaţii au eliminat alineatul ale 3-lea din proiectul Guvernului, care stipula că, „la cerere, în locul orei de religie, elevii pot urma cursuri de istoria religiilor, istoria culturii şi artelor sau alte cursuri utile în formarea comportamentului etic, social sau comunitar”.
Iata deci exemplul clar de promovare a intolerantei fata de alte religii decat cea ortodoxa. Principiile religioase la originea lor ar trebui sa promoveze toleranta..insa dupa cum s-a vazut in istorie..de multe ori au fost folosite pentru a institui intoleranta (vezi Cruciadele, vezi conflictele din tarile islamice).
Predarea religiei in scoli...se spune ca este benefica pentru copii pentru ca ii aduce mai aproape de valorile fundamental crestine..insa ceea ce se intampla de fapt este o indoctrinare. Pentru ca nu se predau numai principii..nu se preda religia ca o informare..ci se preda cum sa devii bun crestin, ce ritualuri trebuie sa urmezi. Si inca de la varste fragede..cand copii sunt in perioada de asimilare si capacitatea de a analiza obiectiv e inca scazuta. Din intamplare sunt ortodoxa. Pentru ca tatal meu a fost ortodox, pentru ca multi romani sunt ortodocsi. Insa ca multi altii..respect mai mult niste traditii..niste principii.. si mai putin ritualurile bisericesti. Apreciez oamenii de orice religie..atunci cand vad ei ei bunatate, iubire si toleranta. Si am intalnit astfel de oameni..de diverse religii sau culte religioase. Imi doresc ca si copiii mei sa fie la fel de deschisi in aceasta privinta. Baiatul meu e in clasa a doua si imi spune ca el vrea sa devina foarte credincios. De mic spune ingerasul..acum se roaga seara..si nu l-am tulburat din asta..pentru ca le face din tot sufletul lui minunat de copil. Dar intr-o zi ne-a spus ca noi suntem pacatosi pentru ca nu mergem duminica la biserica. I-am explicat ca D-zeu iubeste oamenii buni si faptele bune..si ca le asculta gandurile si rugaciunile oriunde s-ar afla. Ceea ce aud ei la scoala e foarte important..si nu e bine sa ii bulversezi..insa e bine sa cunoasca si alte opinii, sa gandeasca liber si sa aiba curajul de a alege ce e potrivit pentru ei. Sa presupunem ca aveam alta orientare religioasa..sau aprtineam unei "secte" cum se mai spune. Singura optiune care as avea-o ar fi sa fac o solicitare scrisa pentru ca baiatul meu sa nu participe la orele de religie. Daca s-ar intampla asa..cu siguranta el s-ar simti marginalizat si ar suferi, iar in plus..nevand alte optiuni, in orele de religie ar trebui sa merg sa-l iau de la scoala si apoi sa il duc inapoi. Cum se mai respecta astfel articolul de mai sus: "Educatia in domeniul tolerantei urmeaza a viza contracararea influentelor care ar duce la frica si excluderea altora"?
Sustin parerile care spun ca in scoala ar trebui predata doar o istorie a religiilor, chiar sa se insiste pe istoria crestinismului, insa fara a indoctrina si la o varsta cand copilul poate sa isi formeze opinii proprii, nu incepand cu clasele primare. Educatie religioasa speciala pentru copii poate fi facuta in biserici...si cine vrea isi poate duce copiii acolo. Scolile de stat n-ar trebui sa favorizeze indoctrinarea..si incep sa le dau dreptate celor care spun ca se incearca inlocuirea doctrinei comunisme cu cea ortodoxa...iar in locul tablourilor cu Ceausescu s-au pus icoane.
Sunt de parere ca in scoli in primul rand ar trebui sa invatam intai ce inseamna TOLERANTA. Propun o dezbatere pe aceasta tema.
Declaratia Principiilor Tolerantei
(proclamata si semnata la 16 noiembrie 1995)
Articolul 1. Semnificatia tolerantei
1.1. Toleranta este respectul, acceptarea si aprecie rea bogatiei si diversitatii culturilor lumii noastre, felurilor noastre de expresie si manierelor de exprimare a calitatii noastre de fiinte umane. Ea este incurajata prin cunoasterea, deschiderea spiritului, comunicatie si libertatea gandirii, constiintei si credintei. Toleranta este armonia in diferente. Ea nu e doar o obligatiune de ordin etic; ea e, de asemenea, si o necesitate politica si juridica. Toleranta e o virtute care face ca pacea sa fie posibila si care contribuie la inlocuirea culturii razboiului cu o cultura a pacii.
1.2. Toleranta nu e nici concesie, nici condescendenta ori indulgenta. Toleranta este, mai ales, o atitudine activa generata de recunoasterea drepturilor universale ale persoanei umane si libertatilor fundamentale ale altora. in nici intr-un caz, toleranta nu poate fi invocata pentru a justifica violarea acestor valori fundamentale. Toleranta trebuie sa fie practicata de catre indivizi, grupuri si State.
1.3. Toleranta e responsabilitatea care sustine drepturile omului, pluralismul (inclusiv, pluralismul cultural), democratia si Statul de drept. Ea implica respingerea dogmatismului si absolutismului si confirma normele enuntate in instrumentele internationale cu privire la drepturile omului.
1.4. in conformitate cu respectarea drepturilor omului, a practica toleranta nu inseamna nici a tolera nedreptatea sociala, nici a renunta la propriile convingeri, nici a face concesii in aceasta privinta. Ea semnifica acceptarea faptului ca fiintele umane, care se caracterizeaza natural prin diversitatea aspectului lor fizic, prin situatia lor, felul de exprimare, comportamente si prin valorile lor, au dreptul de a trai m pace si de a fi cele care sunt. Ea semnifica, de asemenea, ca nimeni nu trebuie sa-si impuna propriile opinii altuia.
Articolul 2. Rolul Statului
2.1. Toleranta la nivel de Stat implica insistent dreptatea si impartialitatea in materie de legislatie, de aplicare a legii si de exersare a puterii judiciare si administrative. Ea cere, de asemenea, ca fiecare sa poata beneficia de sanse economice si sociale fara nici o discriminare. Excluderea si marginalizarea pot duce la frustratie, ostilitate si fanatism.
2.2. in scopul instaurarii unei societati mai tolerante, Statele trebuie sa ratifice conventiile intern ationale privind drepturile omului si, in caz de necesitate, sa elaboreze o legislatie noua care ar garanta tratare si sanse egale vis-a-vis de diferite grupuri si indivizi din care se constituie societatea.
2.3. Este esential, pentru armonia internationala, ca indivizii, comunitatile si natiunile sa accepte si sa respecte caracterul multicultural al familiei umane. Fara toleranta, n-am avea pace, iar fara pace, n-am fi in stare sa avem nici dezvoltare, nici democratie.
2.4. Intoleranta poate lua forma unei marginalizari a grupurilor vulnerabile si a excluderii lor din orice fel de participare la viata sociala si politica, cit si cea a violentei si discriminarii in privinta lor. Dupa cum se afirma m Declaratia asupra Rasei si Prejudiciilor Rasiale, "Toti indivizii si toate grupurile au dreptul de a fi diferite"(art.l.2).
Articolul 3. Dimensiuni sociale
3.1. in lumea moderna, toleranta e mai necesara ca oricand. Noi traim intr-o vreme marcata de mondializarea economiei si accelerarea mobilitatii, comunicatiei, integrarii si interdependentei, migratiilor si deplasarilor de mare amploare ale populatiilor, urbanizarii si mutatiilor in sfera formelor de organizare sociala. Din moment ce nu este nici intr-o parte a lumii o situatie care sa nu sa se caracterizeze prin diversitate, cresterea intolerantei si confruntarilor constituie o amenintare potentiala pentru orice regiune. si nu e vorba aici de o amenintare ce s-ar limita la o anumita tara, ci de o amenintare universala.
3.2. Toleranta e necesara atat intre indivizi cit si in cadrul familiei si comunitatii. Promovarea tolerantei si modelarea atitudinilor fata de diferite opinii, in sensul unei deschideri reciproce si al solidaritatii urmeaza sa aiba loc in scoli si universitati si prin intermediul educatiei non-formale, acasa si la locul de munca. Mijloacele de informare m masa sunt pe masura sa joace un rol constructiv, in acest sens, favorizand dialogul si dezbaterile libere si deschise, propagand valorile tolerantei si evidentiind pericolul indiferentei fata de expansiunea ideologiilor si grupurilor intolerante.
3.3. Dupa cum se afirma in Declaratia UNESCO asupra Rasei si Prejudiciilor Rasiale, urmeaza a fi intreprinse masuri in vederea asigurarii egalitatii in demnitate si drepturi pentru grupuri si indivizi, pretutindeni oriunde este necesar. in acest sens, o atentie deosebita va fi acordata grupurilor vulnerabile dezavantajate din punct de vedere economic sau social astfel ca sa le fie asigurate protectia legii si masurile sociale, mai ales, in materie de locuinta, munca si sanatate, cit si in sensul respectarii autenticitatii culturilor si valorilor lor si facilitarii, in special prin educatie, a promovarii si integrarii lor profesionale si sociale.
3.4. Trebuie sa fie efectuate studii stiintifice speciale si sa fie instituite retele anume care ar fi m stare sa coordoneze reactiile comunitatii internationale la aceasta sfidare planetara, inclusiv prin intermediul unor analize conform metodelor stiintelor sociale, ale cauzelor profunde ale acestor fenomene si ale masurilor eficiente care urmeaza a fi luate pentru a le face fata, cit si prin cercetare si supraveghere, in sprijinul deciziilor Statelor membre in materie de politica generala si de implementare a regulilor normative ale acestora.
Articolul 4. Educatia
4.1. Educatia este mijlocul cel mai eficient pentru a preveni intoleranta. Prima etapa, in sensul educatiei pentru toleranta, e de a o invata pe fiecare persoana din societate care-i sunt drepturile si libertatile pentru ca ele sa fie respectate si de a promova vointa de a proteja drepturile si libertatile altora.
4.2. Educatia in sensul de a fi tolerant trebuie sa fie considerata un imperativ prioritar; iata de ce trebuie sa fie promovate metodele sistematice si rationale de predare a tolerantei care sa se adreseze la sursele culturale, sociale, economice, politice si religioase ale intolerantei, surse care tocmai constituie cauzele fundamentale ale violentei si excluderii. Politicile si programele tolerantei atat intre indivizi cit si intre grupurile etnice, sociale, culturale, religioase si lingvistice si natiuni.
4.3. Educatia in domeniul tolerantei urmeaza a viza contracararea influentelor care ar duce la frica si excluderea altora si trebuie sa-i ajute pe tineri sa-si dezvolte capacitatile de a-si formula o parere proprie, de a avea o reflexie critica si de a judeca in termeni etici.
4.4. Noi ne luam angajamentul de a sustine si de a pune in functiune programele de cercetare m domeniul stiintelor sociale si educatiei pentru toleranta, drepturile omului si non-violentei. Ceea ce inseamna de a acorda o atentie deosebita imbunatatirii instruirii invatatorilor, programelor de studii, continutului manualelor si cursurilor si a altor materiale pedagogice, inclusiv noilor tehnologii educationale, in vederea instruirii unor cetateni activi si responsabili, deschisi spre alte culturi, capabili sa aprecieze valoarea libertatii, respectarea demnitatii umane si diferentelor dintre ele si care sa fie m stare sa previna conflictele sau sa le rezolve prin mijloace non-violente.
Articolul 5. Angajamente de actiune
Noi ne luam angajamentul de a promova toleranta si non-violenta prin intermediul programelor si institutiilor din domeniul educatiei, stiintei, culturii si comunicatiilor.
Articolul 6. Ziua internationala a tolerantei
In scopul mobilizarii opiniei publice, evidentierii pericolelor intolerantei si reafirmarii angajamentului si hotararii noastre de a actiona in favoarea promovarii tolerantei si educatiei pentru toleranta, proclamam solemn ziua de 16 noiembrie Zi Internationala a Tolerantei.
Asa va fi promovat orasul nostru. Se vrea a fi capitala de suflet...Tot e bine ca nu a venit cineva cu ideea: "Alba Iulia's gardens"..desi sloganul acesta s-ar fi potrivit mai bine pentru Cetatea recent amenajata decat pentru imaginea Romaniei. Ramane de vazut cat de bine va fi promovata si sustinuta ideea. E dublata de promisiunea “Cea mai mare cetate din România”.
Pana una alta, cateva imagini cu vechile puncte de interes...si cu Traseul Sudic reabilitat in ultimii 2 ani printr-un program european.
Lorelei a deschis cu ceva timp in urma pe blogul sau o discutie privind vulnerabilitatile si reactiile care le avem in confruntarile cu altii..cand ne simtim atacati , ofensati, raniti. Si spunea ca atunci, de fapt, ii lasam pe altii sa ne atinga "calcaiul lui Ahile" si sa deschida rani vechi...si ca intotdeauna problema e la noi. Sunt de aceiasi parere in ce priveste vulnerabilitatea care exista in fiecare si faptul ca noi ne lasam raniti..si de multe ori interpretam gresit datorita unor puncte mai slabe ale noastre..sau a unor probleme mai vechi, de cele mai multe ori din copilarie. E probabil acea memorie afectiva..daca ceva sau cineva ti-a facut o data rau, cand auzi sau intalnesti ceva asemanator, anticipezi, te pregatesti de atac sau chiar ataci fara sa fii atacat. E foarte clar ca datorita faptului ca ne lasam raniti..cauza tine in primul rand de noi..insa tin sa precizez ca nu e intotdeauna vorba de o problema a noastra...poate fi doar sensibilitate la rautatea altora. Si asa se intampla cu oamenii de care suntem legati afectiv.
Spuneam atunci intr-un comentariu ...ca atunci cand iubesti ... rana care ti-o face ce-l pe care-l iubesti e de fapt rana lui...care te doare pe tine!...adica ignoranta, nepasare, neiubirea..cu sau fara buna stiinta. Intr-o relatie de iubire ar trebui sa primeze sentimentele, iar atunci cand unul cauta sa dovedeasca ceva, sa arate ca are dreptate si pune asta mai presus de iubire..e de fapt o problema a lui, "buba" lui care e normal sa te raneasca atat timp cat esti implicat afectiv. Si este si problema ta pentru ca astepti altceva de la el si l-ai apreciat gresit. De fapt cele mai multe neintelegeri provin din asta, ca noi asteptam ca ceilalti sa reactioneze ca si noi. Iar manifestarile violente sunt mult mai usor asimilate decat blandetea, daca vedem asta in jurul nostru avem tendinta de a ne transforma si noi si de a raspunde cu aceiasi moneda.
Adevaratele rani acestea sunt: orgoliul, invidia, rautatea, ignoranta. Oamenii care se simt atacati foarte usor in discutii, de catre oricine, de cele mai multe ori le este zgandarit orgoliul, preabuna parere despre ei, sau increderea in sine. Si automat..cand te simti atacat, cea mai la indemana reactie este sa ataci la randul tau, sa ranesti, sa atingi puncte sensibile ale celuilalt. Vulnerabilitatile celuilalt mai sunt exploatate de multe ori si in scopul de a manipula. Insa in relatiile afective..succesul sau adevaratul castig nu poate fi obtinut asa.
Ne putem noi imbraca in armuri de sus pana jos..sa devenim invulnerabili, sa nu ne mai atace nimeni? Daca am putea, nu am mai fi oameni atunci. Daca nu am putea simti durerea noastra si a celor de langa noi nu am fi capabili sa simtim nici iubire. Ce facem noi de cele mai multe ori?..fugim de durere, ne este teama sa nu fim raniti, construim prea multe cetati si ziduri in jurul inimii noastre...si apoi ne miram ca iubirea nu ne mai gaseste. Bineinteles ca nu e bine nici sa te lasi ranit si sa te incarci cu problemele celor din jurul tau...dar e foarte important sa iti dai seama de unde vine durerea, adevaratele cauze, si sa iti gasesti apoi resursele de fericire. Oricat am incerca nu putem deveni perfecti..nici sa fim izvor nesecat de iubire, nici invulnerabili si neclintiti ca stanca. Punctele noastre slabe, acolo unde putem fi raniti, "bubele", trebuie in primul rand sa le cunoastem si sa le acceptam pentru a le putea vindeca. Iar cand ne dor..sa acceptam durerea, sa ne contopim cu ea, pentru a o absorbi, pentru a o transforma, nu sa fugim.
Cred ca aici se face de multe ori confuzia, cand se considera "rana", sensibilitatea, sufletul, viata. Asta ne sunt date pentru a trai si simti, iar pentru a distinge ce ne face bine de ce ne face rau, ne-a fost data mintea.
Datorita faptului ca cel mai usor ne ranesc persoanele de care suntem legati afectiv..avem tendinta de a considera sensibilitatea si iubirea ca un punct slab, vulnerabil. De cate ori nu am spus si eu...cand m-a durut..fiind o sensibiloasa de felul meu :)...de ce a trebuit sa fiu asa..de ce nu m-a facut mama mai insensibila (mai nesimtita zic eu de fapt, sa ma doara in cot de toate :)) Dar sincer nu as vrea sa fiu asa..pentru ca atunci nu as reusi nici sa ma bucur din motive pe care pe altii ii lasa reci. Si nici nu as putea sa fiu altfel decat sunt. Iar atunci cand reusesc sa ranesc pe cineva drag, intr-o lupta a orgoliilor (pentru ca nu duc nici eu lipsa sau ma molipsesc uneori de la altii)..ma trezesc ca tot pe mine ma doare.
Pentru a nu mai simti durerea, nu anestezia permanenta e solutia (desi in cazuri de criza acuta e salvatoare..si organismul chiar asa reactioneaza)..ci cautarea si intelegerea cauzelor, a motivelor ce duc la durere. Pentru ca apoi sa te poti detasa de ele.
Si o sa inchei cu un citat pe care l-am citit mai demult pe un blog Simturile originare si care mi-a placut foarte mult..si se potriveste cu postarea:
"Banuiesc ca Viata a privit si a vazut in lumea din preajma ei - intaia oara - printr-o rana. Originar, toate simturile trebuie sa fie - rani permanentizate..."
Iar melodia mi-a venit pur si simplu in minte...e cunoscuta mai mult in alta interpretare:
Ascultand o melodie de-a lui Nat King Cole..mi-am amintit...Eram in primul an de facultate si la optionale am ales sa invat limba spaniola. Mi-a placut intotdeauna melodicitatea limbii, ritmurile flamenco si dansurile latino-americane. In anul ecela..tatal meu mi-a facut cadou niste casete..una cu Nat King Cole..in spaniola. Mi-am amintit..si mi s-a facut dor..
Fiecare om isi are propria singuratate. Dar nu vreau sa vorbesc despre singuratatea fizica..provenita din izolare..ci despre acea singuratate din noi...care o putem simti chiar inconjurati fiind de colegi , prieteni, familie...si in acest caz o resimti chiar mai apasatoare, singuratate ce vine din faptul ca nu te simti inteles, apreciat, iubit, nu te gasesti pe aceiasi frecventa si nu reusesti sa comunici cu cei din jurul tau. Sau se intampla sa fii chiar singur..in mijlocul naturii, pe malul unei mari sau in varful unui munte..si sa te simti una cu natura..sa nu simti nici o urma de siguratate.
Destul de rar mai reusesc sa vad cate un film..in plus nu prea am stare de filme "grele"..dar pana la urma a reusit al meu sot sa gaseasca un film care sa ma tina treaza si pe mine. Sentimente, principii, pasiune, simplitate, valori autentice versus civilizatie...la genul acesta de filme imi spune: - pe vremurile acelea trebuia sa te fi nascut :) In plus melodii care au facut sa-mi vibreze niste corzi ale sufletului:
Continuand ideile mele despre viata in doi, despre care am scris intr-o postare mai veche Relatia de cuplu, incerc sa propun spre dezbatere un subiect delicat: cat de liber esti sau vrei sa fii intr-o relatie. E casnicia o colivie de aur? Poti sa te simti liber si sa fii casatorit in acelasi timp? Senzatia de libertate e strans legata de aceea de fericire. Poti fi fericit daca te simti incatusat?
Dar mai intai trebuie sa pornim de la ideea cat de liber iti doresti sa fii. Te indragostesti, iar dragostea presupune daruire, daruire totala, iar atunci cand simti asta nu-ti doresti decat sa apartii cu totul celuilalt. In momentul acela nu-ti mai doresti nici un pic de libertate, spui iubitul (a) meu (mea), sufletul si trupul iti apartine pune-mi catuse :) . Acum nu vreau sa sugerez scenarii sado-masochiste, vreau doar sa descriu starea de euforie pe care ti-o da dragostea la un moment dat. Insa aceasta stare nu poate dura la infinit, iar la un moment dat fluturasii din stomac dispar..si catusele incep sa te incomodeze. Realizezi ca de fapt ai nevoie si de un spatiu personal..unii de mai mult, altii de mai putin. Sau se poate intampla sa pornesti la drum de la inceput cu o imagine clara despre ceea ce vrei intr-o relatie.
De cand ma stiu..am fost o visatoare. Si intotdeauna , mama mi-a spus ca nu e bine sa visez atat, sa fiu mai realista, mai cu picioarele pe pamant. Sa ma multumesc cu ce am, sa imi cunosc limitele..Ca visele nu ma fac fericita, ci imi creaza o stare de nemultumire. I-a fost teama ca asa visatoare fiind, o sa fac gesturi necugetate..sau o sa-mi pierd capul dupa vre-un baiat. Si nu s-a intamplat asta..pentru ca odata cu mult idealism..am si o doza suficienta de ratiune incat sa imi dau sema ca nu idealurile nu pot fi atinse..sunt doar undeva sus..ca o stea calauzitoare. Iar ceea ce visez nu mi se pare irealzabil. Sotul meu imi sugereaza aceleasi lucruri..sa nu mai visez atata. Dar nimeni nu imi spune cum sa fac..ce sa fac cu visele mele. Nu inteleg ca asa sunt eu construita..iar daca imi ucid visele..ma ucid pe mine. M-am intalnit cu o prietena si imi spune ca ma vede schimbata..mai trista..ca acum cativa ani cand ne intalneam eram mai vesela. E drept am trecut printr-o perioada mai grea...am stat ceva timp destul de izolata, dar daca ma gandesc bine atunci aveam mai multe vise. Iar acum a mai venit si criza asta sa imi mai ciunteasca din ele..se duce speranta noastra ca o sa ne fie mai bine si o sa avem bani si timp pentru a face ceva pentru sufletul nostru..nu doar pentru a supravietui. Sau poate doar asa o sa ne dam seama ca ne-am consumat timpul si energia inutil..doar pentru material..si am uitat sa ne hranim sufletul cu vise. Ce suntem fara vise ..decat niste roboti..niste legume. eu una n-as putea trai fara vise, visele imi dau putere, sunt aripile cu care pot zbura. Doar ca atunci cand ne luam zborul..trebuie ca aripile noastre sa fie puternice. O sa am grija de aripile mele..sa mai pot sa zbor..iar cand intr-o zi imi voi da seama ca nu mai pot zbura...ma voi multumi sa-mi invat puisorii sa zboare.
N-am mai cautat de ceva vreme muzica sa ascult...doar ce am prins din zbor..iar melodia asta m-a "prins" . Am ales varianta in spaniola, pentru ca varianta in engleza am tot auzit-o..si oricum imi place mult spaniola :)
Nunca usé un antifaz
Voy de paso
Por este mundo fugaz
No pretendo parar
¿Dime quién camina
Cuando se puede volar?
Mi destino es andar
Mis recuerdos
Son una estela en el mar
Lo que tengo, lo doy
Digo lo que pienso
Tómame como soy
Y va liviano
Mi corazón gitano
Que solo entiende de latir
A contramano
No intentes amarrarme
Ni dominarme
Yo soy quien elige
Como equivocarme
Aprovechame
que si llegué ayer
Me puedo ir mañana
Que soy gitana
Que soy gitana
Sigo siendo aprendiz
En cada beso
Y con cada cicatriz
Algo pude entender
De tanto que tropiezo
Ya sé como caer
Y va liviano
Mi corazón gitano
Que solo entiende de latir
A contramano
No intentes amarrarme
Ni dominarme
Yo soy quien elige
Como equivocarme
Aprovechame
Que si llegué ayer
Me puedo ir mañana
Que soy gitana
Vamos y vemos..
Que la vida es un goce
Es normal que le temas
A lo que no conoces
Tómame y vamos
Que la vida es un goce
Es normal que le temas
A lo que no conoces
Quiero verte volar
Quiero verte volar
Y va liviano
Mi corazón gitano
Que solo entiende de latir
A contramano
No intentes amarrarme
Ni dominarme
Yo soy quien elige
Como equivocarme
Aprovechame
Que si llegué ayer
Me puedo ir mañana
Que soy gitana
Pare exagerat sa spun intelepciune? Da ..lipseste experienta pe care o avem noi adultii, in schimb au un spirit de observatie de o mare acuratete si sunt asa sinceri si spontani.. Si mai au, la varsta lor, multa informatie. De aceea ma trezesc de multe ori ca raman surprinsa de ceea ce spune baiatul meu de 8 ani. Intr-o zi vine si imi povesteste, ca a tot discutat cu un prieten si coleg de-al lui de la scoala, si s-au inteles, ca ei, cand o sa aiba o iubita, aceea va fi in primul rand desteapta, si nu neaparat frumoasa. Ca nu conteaza cum arati, ci ceea ce ai in cap. I-am explicat ca de fapt conteaza mai multe lucruri, si felul in care se poarta, si bunatatea :). Peste mai multe zile, se trezeste sa ma intrebe pe mine:
"- Mami, tu de ce te-ai casatorit cu tati, pentru ca e destept sau pentru ca e frumos?
- Pentru ca e destept, harnic, serios, hotarat,....zic eu.
- Da, dar conteaza si comportamentul, imi raspunde.
- Da, asta e, conteaza si comportamentul,... si zambesc..."
Conteaza totul si nimic la urma urmei, oare ce imi va spune peste cativa ani?
In alta zi vine foarte voios de la scoala: "- Am o veste rea si una buna! Care ti-o spun prima? - Cea rea, bineinteles, ii raspund. - Am primit o pedeapsa si trebuie sa scriu de 50 de ori "nu mai rad de colegi in ora", iar vestea buna e ca te-a laudat Doamna ce bine m-ai educat, pentru ca dintre mai multi copii care au ras am fost singurul care s-a ridicat in picioare si a recunoscut. Dar de fapt nu tu m-ai educat, eu m-am gandit sa procedez asa, dar nu am zis nimic, ca sa te laude si pe tine Doamna." Am ras si i-am spus ca bine s-a gandit, desteptul lui mami :))
Aceste doua notiuni care ne guverneaza viata si intre cale pendulam zi de zi. In multe aspecte ale vietii observ ca ajungem la aceasi dilema..ne lasam condusi de ratiune sau de sentimente..cum e mai bine? Am mai scris despre modul in care luam decizii in Despre cum alegem, iar recent s-a mai dezbatut pe Duelul Mintilor, si cu ocazia asta am simtit nevoia sa imi clarific si adun ideile intr-o postare.
Se spune ca femeile in general se lasa conduse mai mult de ceea ce "simt", sunt mai intuitive. "A simti" e tot o forma de cunoastere, de multe ori mai autentica si mai profunda decat "a sti". Insa trebuie pusa cumva in acord cu ceea ce "sti" altfel poate fi interpretata eronat. Barbatii cad de multe ori in cealalta extrema, a rationalului, "ei stiu!!" si ignora ceea ce simt, astfel pierzand o mare parte din informatii. Tot ceea ce simti are o anumita cauza. Gresala pe care o facem e ca atunci cand ceea ce simti nu e in concordanta cu ratiunea, sa tragem concluzii pripite, femeile bazandu-se pe ceea ce simt, iar barbatii pe ceea ce gandesc. E important insa sa ne dam seama de ceea ce simtim, neinfluentati de prejudecati, de opinia generala, de ceea ce am fost invatati sau ne-a fost indus ca trebuie sa simtim. Iar atunci cand simti si stii, cunosti cu adevarat, daca lipseste un element cunoasterea e incompleta. Eu am asociat "a simti" cu intuitia, ceea ce cuprinde mult mai mult decat instinctele, care sunt date de caracteristicile noastre fizice. Hormonii sunt si ei tot ai nostri, dar ceea ce simtim nu se reduce doar la hormoni (chiar daca sunt cazuri in ai zice ca poti sa pui un semn de egalitate:) ). Contactul cu realitatea ce ne inconjoara se realizeaza prin simturi, senzatii, apoi cu ajutorul ratiunii percepem,interpretam , facem asocieri. Ratiunea se foloseste de lucruri palpabile, tangibile, insa nu tot ceea ce simtim putem explica cu ajutorul ratiunii. Intuitia accepta si necunoscutul, nu se bazeaza doar pe ceea ce simti la nivel fizic..ci si pe sentimente, care nu sunt tangibile insa vedem efectele si e mai greu sa ni le explicam din punct de vedere rational. Unii spun ca ar fi reactii chimice.
La fel ca temperamentul nostru, si inclinatia spre un mod sau altul de a privi lucrurile tine in primul rand de felul nostru de a fi , de ereditate, ne nastem cu anumite predispozitii, insa cu trecerea timpului datorita factorilor externi ne putem schimba. Sunt tipuri de personalitate determinate de inclinatia noastra predominanta, pentru ca la fiecare din noi coexista toate tipurile, insa in diferite proportii.
Rationalul, pragmaticul, este o persoana care ia decizii bazandu-se mai mult pe ratiune, gandire iar sentimentalul ia decizii bazandu-se mai mult pe emotii, sentimente. Cu ratiune toti suntem inzestrati, cu sentimente de asemenea, doar ca valorile care stau la baza deciziilor noastre difera, pentru rational conteaza mai mult logica, ratiunea, faptele, pentru sentimental e mai importanta armonia, empatia. . Apoi e alta clasificare, aceea ca fiind senzorial sau intuitiv. Senzorialii se bazeaza pe cele 5 simturi, pe perceptie, pe concret, pe practic, traiesc in prezent. intuitivi cauta mai departe intelesuri, sensuri, fac asociatii..incearca sa vada dincolo de realitatea imediata, sunt orientati spre viitor. As spune ca noi astia, ce stam sa despicam firul in 4 pe bloguri suntem predominant intuitivi. Un senzorial "pur", nu sta sa descifreze sensurile dragostei, doar face dragoste. In evolutia noastra eu zic ca ne dezvoltam atat capacitatile senzoriale cat si cele intuitive, si se poate intampla ca cineva care a foat predominant senzorial sa devina cu timpul mai inclinat spre intuitiv. Instinctul tine de cele 5 simturi, de senzorial, de hormoni, de caracteristicile fizice. Intuitia se bazeaza pe instinct, pe ratiune si e undeva deasupra acestora..in subconstient as zice.
Spuneam ca barbatii sunt mai rationali, in sensul ca deciziile lor se bazeaza mai mult pe gandire, logica, iar femeile mai sentimentale , deciziile lor fiind influetate mai mult de stari emotionale, empatie. In ce priveste intuitiv-senzorial nu indraznesc sa fac o apreciere obiectiva, senzorialul as zice e mai inclinat catre latura materiala. Asadar barbatii, care tind sa fie mai rationali, pot fi senzoriali sau intuitivi, iar femeile care sunt mai sentimentale, pot fi la randul lor senzoriale sau intuitive. Si de aici se disting multe nuante. Iar in ce priveste deciziile cred ca gresim atunci cand luam decizii contrar felului nostru de a fi. Sunt situatii in care, daca urmaresti rezultate materiale, sunt indicate deciziile rationale, pe cand daca iti doresti dragoste, armonie, deciziile tale trebuie sa tina cont de sentimente.
N este greu sa intelegem pe cei diferiri de noi, daca pentru noi e mai importanta armonia, empatia, greu intelegem cum altii prefera sa castige cu orice pret, sau invers. Sau femei care urmaresc interesul material poate asta isi doresc si numai asa sunt multumite, si vor primi la randul lor bani si lucruri, nu dragoste. Mai tragic e cand de fapt nu asta isi doresc. Poate de multe ori nu ne cunostem si suntem influentati de cei din jur si in primul rand de educatie. De exemplu, "rationalii" sunt considerati in general puternici, iar "sentimentalii" slabi. Poate de aceea e o tendinta de dezvoltare a rationalismului. Inca de mici baietii sunt invatati sa nu planga, pentru ca sunt baieti si ei trebuie sa fie puternici, a-ti arata sentimentele fiind o dovada de slabiciune.Eu cred ca esti slab de fapt cand nu ai curajul sa iti asumi si sa recunosti ceea ce simti, cand incerci sa te ascunzi dupa o masca a rationalului. Si pana la urma aste se poate intoarce chiar impotriva ta..te trezesti la un moment dat ca esti departe de tine.
Pentru o cunoastere reala, autentica, avem nevoie si de sentimente, emotii si de ratiune si de o armonizare a celor doua. Cunosti intr-adevar atunci cand stii si simti. Insa cum faci asta, controlandu-ti sentimentele cu ajutorul ratiunii, sau luandu-le ca pe un dat si cautand sa le intelegi. Poti sa iti gestionezi intr-adevar emotiile? Eu as zice ca poti controla doar manifestarea, exteriorizarea lor, si ele se vor tranforma poate..dar nu vor disparea. Emotiile le vad ca un rau ..daca ii pui stavile isi va modifica cursul..sau sau se va acumula si se va revarsa apoi cu o forta mai mare, dar nu-l poti opri. poti intr-adevar sa-ti controlezi reactiile exterioare si sa nu te lasi condus de emotii, dar astfel emotiile nu vor disparea. E mai intelept sa ne intelegem si asumam sentimentele si emotiile, decat sa luptam impotriva lor, sa le punem stavila.
..Am primit o frumoasa leapsa foto de la tetris, sa postez o poza pe care o consider eu reusita. Atat de simplu..si totusi atat de complicat..Am ales-o pe cea de sus, am mai pus cateva care imi plac si pe care nu le-am mai postat pe blog, mai sunt cele din postarile anterioare si astept pareri mai obiective :) Cine doreste, il invit sa preia leapsa. Am aflat ca a pornit de la Alex Mazilu.
Mi-a fost dor de Brasov, orasul unde mi-am petrecut anii studentiei, asa ca weekend-ul trecut am reusit sa dam o fuga pana acolo. In drum am admirat Fagarasii ce se zareau ca o naluca, desprinsi parca din alte lumi. Am incercat sa prind cateva cadre, in ciuda descurajarilor din stanga mea, obiective de altfel: " - Ce tot fotografiezi acolo cu amaratul ala de aparat?!; - Ma antrenez pentru cand o sa am unul calumea (adica un SLR, DSLR ceva), fu raspunsul meu prompt!" Asa ca fotografiile mele de pe blog sunt de antrenament si doar asa, pentru sufletul meu, din care mai torn cate o picatura pe blog.
Timpul a fost scurt si vremea nefavorabila, fiind anuntat cod galben, asa ca nu ne-am incumetat sa urcam nicaieri, am facut doar o plimbare prin centrul Brasovului, unde n-am fotografiat prea mult din pana de acumulator. Am mai admirat norii si copacii rascoliti de vantul naravas, am fost sa vedem si patinoarul cel nou de 12 mii de euro. Insa o sa mai fie fotografii din Brasov facute in anii trecuti..intr-o alta postare.
Nu stiu cum se face, dar tetris imi paseaza exact lepsele care imi plac (am vazut pe bloguri si lepse pe care nu cred ca le-as face), asa ca raspund si de aceasta data cu bucurie (desi cu o oarecare intarziere e drept). Iar leapsa aceasta o gasesc mai deosebita si orginala, in sensul ca are o singura regula si iti da libertatea de a vorbi despre ce vrei tu, iar cum eu nu ma impac cu prea multe reguli, e tocmai pe gustul meu. Si poate tocmai de aceea nu e asa usoara, regulile te mai scapa de efortul de a lua anumite decizii, de a gandi, de a alege, iar libertatea te poate pune in mare incurcatura. Asa ca mi-am propus sa astept o zi cu inspiratie sa o fac. Cu inspiratie poetica... Asteptam muza...Si trece o zi, doua...saptamani...dar muza nici gand sa apara. Am pierdut-o?..Am avut-o vreodata?.. Am zarit-o in treacat in anii adolescentei..ivita probabil din naivitatea acelor ani, din cartile pe care le citeam, din vise si emotii. Insa m-am indepartat de ea.. sau ea de mine.. Cu toate acestea, m-am hotarat sa incerc niste definitii, si poate.. cu timpul.. o sa ma simt mai inspirata si o sa revin la leapsa asta. "Regula jocului e clară, dai o definiție, apoi alegi un cuvânt din definiția ta și mergi mai departe!"
Pornesc de la ultima definitie a lui tetris:
"Ce sunt luptele? Nebuniile inutile in care ne aruncam zilnic, fiindca nu vedem ce este cu adevarat important.
Ce inseamna a vedea?"
A vedea - a fi sensibil la caldura culorilor si la conturul formelor, apoi a distinge nuante, armonii, dizarmonii, a le asocia cu ganduri si sentimente.
Ce e culoarea?
Culoarea - imbinarea dintre lumina si materie, raze de soare filtrate prin stropi de apa ce imbratiseaza fiecare particica din acest pamant.
Ce e lumina?
Lumina - fotoni treziti din umbra intunericului, atrasi intr-un dans ametitor spre soare.
Ce e umbra?
Umbra - o stare intemediara dintre lumina si intuneric...tot ceea ce vedem noi de fapt sunt umbre de diferite densitati.
Ce e intunericul?
Intunericul - nu stim ce e pentru ca nu-l putem vedea..dar fara el ar exista oare lumina?
Ce inseamna a vedea?
Si asa mi-am amintit o poezie de-a lui Lucian Blaga:
Lumina raiului
Spre soare râd!
Eu nu-mi am inima în cap,
nici creieri n-am în inimă.
Sunt beat de lume şi-s pagân!
Dar oare ar rodi-n ogorul meu
atâta râs făr'de căldura raului?
Şi-ar înflori pe buza ta atâta vrajă,
de n-ai fi frământată,
Sfânto,
de voluptatea-ascunsă a păcatului?
Ca un eretic stau pe gânduri şi mă-ntreb:
De unde-şi are raiul -
lumina? - Ştiu: Îl luminează iadul
cu flăcările lui!
Leapsa aceasta o dau mai departe tuturor celor carora le va face placere sa raspunda la ea, si indraznesc sa sper ca printre ei vor fi lolita, rontziki, DoarEu, shakuka, pheideas, saturnianul.
Interesanta leapsa, simpla sau complicata, dupa cum vrea fiecare. Ca si in viata la urma urmei, pornesti de la un context dat, apoi alegi ceva ce iti place, cu care te identifici, iar de acolo construiesti mai departe. Sunt alegerile tale..care vor determina alte alegeri. Poti sa-ti trasezi o directie, dar nu stii daca o vei respecta, acum alegi ceva...ceea ce ai ales da nastere la idei, situatii noi, care nu stii dinainte cum te vor influenata si ce vei alege in continuare. Si putem alege cai simple, cu rezultat previzibil, sau mai intortocheate, pline de surprize si neprevazut. De noi depinde.
Sunt momente in viata noastra cand inevitabil ne lovim de orgoliu, de obicei de orgoliul altora, pentru ca acela il vedem mai bine, acela ne deranjeaza sau ne raneste. Mai putin insa ne dam seama ca in fiecare din noi este o doza de orgoliu, care uneori se dezvolta ca raspuns la orgoliul altora, sau care ii afecteaza pe ceilalti si ii determina sa ne raspunda cu aceeasi moneda.
E orgoliul un lucru bun sau rau? S-ar parea ca ego-ul nostru are nevoie de o anumita cantitate de orgoliu , insa, pe masura ce influenta acestuia asupra noastra creste, face rau altora, iar la un moment dat se intoarce si impotriva noastra. In ce masura devine un lucru rau? Ce facem cu orgoliul nostru si cum raspundem la orgoliul celor din jurul nostru?
Dar mai intai sa precizez la ce se refera orgoliul, pentru ca este folosit in diverse contexte si interpretat in mai multe feluri.
Dex-ul spune despre orgoliu asa:
„Orgoliu = Parere foarte buna, adesea exagerata si nejustificata, despre sine insusi, despre valoarea si importanta sa sociala; ingamfare, vanitate, suficienta, trufie.”
"Orgoliul şi mândria sunt lucruri diferite, deşi de cele mai multe ori aceste cuvinte sunt tratate drept sinonime. O persoană poate fi mândră, fără să aibă pic de orgoliu. Mândria se raportează mai degrabă la propria părere de sine, în vreme ce orgoliul este legat de modul în care am vrea să fim văzuţi de ceilalţi."
Mandria presupune o constientizare a propriilor valori , o buna cunoastere de sine, recunoasterea calitatilor si acceptarea defectelor. Mandria ne ajuta se ne pastram demnitatea in fata altora, sa nu ne consideram inferiori si sa dobandim incredere in noi. Demnitatea tine si de respectarea unor principii pe care fiecare si le stabileste. Insa atunci cand raportandu-ne la altii, ne consideram mai buni, mai valorosi si oarecum superiori, devenim orgoliosi. Uitam ca suntem diferiti, ca nimeni nu e perfect, si ca toti avem capacitatea de a deveni mai buni.
Orgoliul se naste din dorinta de a te pozitiona favorabil in raport cu ceilalti, pentru a te simti mai bine, pentru a-ti satisface ego-ul. Oamenii orgoliosi, cu o foarte buna parere despre ei par a avea foarte multa incredere in sine, insa aceasta incredere e de multe ori artificiala, impusa cu ajutorul mentalului, nu vine din interior si fapt ascunde neincrederea, frica. Un om impacat cu el insusi, care-si constientizeaza caltatile si defectele, isi asuma sentimentele pozitive si negative, nu mai are nevoie de aceasta lupta, de aceasta dorinta de a domina, de a fi perceput ca un om puternic, de a dovedi altora ca este mai bun, ca are dreptate, ca rationeaza corect.
Orgoliul tine mai mult de sfera rationalului, mentalului, si presupune o anihilare a sentimentelor. Perceptia este ca sentimentele te fac mai slab, vulnerabil iar ratiunea si orgoliul mai puternic.
Sintetizand, ideile ce imi vin in minte legate de orgoliu ar fi: - Orgoliul te impiedica sa te cunosti mai bine. - Orgoliul te impiedica sa devii mai bun, sa iubesti. - Orgoliul e in stransa legatura cu egoismul. - Orgoliul e folosit pentru a domina. - Orgoliul te face sa te simti mai puternic. - Desi s-ar parea ca orgoliul apare din prea multa incredere in sine e tocmai invers, apare mai degraba din frica, din dorinta de a te impune. - Orgoliul nu te lasa sa vezi cand gresesti si prin urmare te impiedica sa te perfectionezi, sa progresezi. Oamenii orgoliosi ne produc diverse reactii : uneori ne atrag intr-un mod greu de explicat, alteori ii detestam pentru rautatea si egoismul lor, uneori ne ranesc, alteori poate suntem invidiosi ca nu suntem ca ei, ii putem considera oameni puternici sau slabi, incapabili de sentimente. Pot fi oameni inteligenti si cu multe alte calitati, pot fi oameni cu gandire limitata, dar care se cred buricul pamantului, insa sub orice forma il gasim, orgoliul ne provoaca tendinta este de a raspunde cu orgoliu. Acea doza de orgoliu pe care toti o avem in noi si pe care o constientizam sau nu, se poate dezvolta ca reactie la orgoliul altora sau se poate diminua prin iubire si daruire. Ne dam seama sau nu, multe din actiunile noastre sau ale celor din jurul nostru sunt legate de orgoliu.
Cum recunoastem un om orgolios? Sau cum ne dam seama cand noi insine suntem orbiti de orgoliu? In relatia cu ceilalti , un om orgolios considera ca are intotdeauna dreptate, nu incearca sa-i inteleaga pe altii, sa accepte alte puncte de vedere, ci ii asculta doar ca sa gaseasca motive de a-i contrazice. Un orgolios nu-si recunoaste greselile, intotdeauna e altul vinovat , iar daca totusi i se demostreaza ca el a gresit, fie nu recunoaste, fie minimalizeaza greseala ca si cand ar fi ceva lipsit de importanta. Iar in cazul asta, ceva din exterior, o anumita conjunctura a determinat asta, nu e vina lui, ratiunea lui nu poate gresi. Are tendinta de a emite pareri pe un ton atotstiutor, si nu foloseste expresii de genul," eu cred"," poate ar fi mai bine", ci "stiu eu" sau, "e gresit". Un orgolios nu poate sa-si ceara iertare..recunoscund ca a gresit are impresia ca-si pierde din putere. Un orgolios nu lasa frau liber sentimentelor, lupta impotriva lor, din teama de a gresi, se conduce numai dupa ratiune. Orgoliosul e egoist si invidios. Orgoliosul poate fi foarte suspicios, i se pare ca altii au ceva cu el si comploteaza impotriva lui. Din orgoliu se poate naste ambitia, invidia, gelozia, posesivitatea.
Cam asta e ceea ce am observat eu legat de orgoliu, astept si alte idei si pareri, precum si exemple de situatii in care se actioneza sub imperiul orgoliului.
Imi pare rau ca nu am mai reusit sa scriu in ultima vreme pe blogul meu, din cauze obiective (lipsa de timp) si subiective (astenie de primavara cred ), insa in putinele clipe libere v-am citit cu drag si am mai scris cate un cometariu.
Am primit si niste premii frumoase si m-am bucurat pentru ele, de la Tetris si ShakukaSunshine Blog Award,
insotit de o provocare: Puneti o lista cu zece lucruri care va plac si incercati sa faceti una astazi.
- Sa privesc cerul printre crengile copacilor.
- Sa ma plimb in serile de vara pe malul marii, cu picioarele goale in nisipul ud si in valurile calde.
- Sa stau si sa privesc natura, copaci, flori, apus de soare. Imi place si sa le fotografiez.
- Sa ma plimb prin paduri, cautand ciuperci, fragi , zmeura...
- Sa calatoresc in locuri noi,mi-ar placea sa vizitez si alte tari, sa cunosc oameni noi.
- Sa dansez, ritmurile latino-americane ma atrag in sensul asta, sa ascult muzica...diverse genuri.
- Sa inot.
- Baile lungi, fierbinti, cu spuma.
- Cafeaua cu fursecuri, chec sau prajitura.
- Discutiile cu oameni de la care simt ca am ce invata, pot sa fie oameni simpli, pot sa fie copii :)
- Sa daruiesc mici bucurii celor dragi, poate fi un zambet, o imbratisare, un cadou...ce simt ca ar avea nevoie
Se pare ca am depasit numarul 10...si ar mai fi :). Daruiesc aceste premii la randul meu toturor celor ce ajung pe blogul meu si celor pe care cu drag ii citesc. Si alaturi de premii niste zambete de primavara ale copacilor infrunziti si infloriti!. O primavara frumoasa, cu soare si caldura in suflet!
.
