O dezbatere pe Duelul Mintilor..mi-a adus aminte de un cantec ce-l fredonam cu ani in urma... versurile lui exprimand oarecum si ideea mea despre fericire...
Fericirea mea acum a capatat mai multe chipuri..priviri inocente de copil,..un "te iubesc, mami" atat de sincer si firesc ..oameni dragi, suflete minunate ce le-am simtit aproape cand aveam nevoie.
Sa vorbim de fericire..sa vorbim de iubire..dar pot oare vorbele sa spuna prea multe? Pentru ca acestea sunt stari ..se simt..se traiesc...nu dureaza decat fractiuni de secunda..in momentul in care ai inceput sa gandesti..isi iau zborul. Dar noi le vrem inapoi..si apoi ne gandim cum sa ajungem la ele....alergam dupa fericire..si, cu cat alergam mai repede cu atat se indeparteaza mai tare. Pentru ca fericirea e de fapt in noi. Ne legam fericirea de anumite teluri..dorinte ..ambitii..de a avea..de a obtine ceva..de a astepta ceva de la cineva. Si atunci ajungem sa credem ca fericirea e de fapt o himera..o fata morgana dupa care alergam in zadar. Asteptam poate o fericire euforica dar ceea ce avem mai mult nevoie e acea stare de multumire..sa fim impacati cu noi insine.
Spuneam ca intr-adevar uitam sa fim fericiti..si daca te uiti pe strada vezi figuri triste, macinate de griji, incrancenate sau deprimate..ici colo cate o masca gen "agent de vanzare", iar fericirea autentica o mai gasesti doar in ochii de copil..pe masura ce cresc insa si acestia se molipsesc de nefericirea parintilor adulti. Fericirea o asociem gresit cu a avea, nu cred ca suntem mai fericiti cand nu avem, decat atunci cand avem de toate..sau invers...suntem fericiti cand avem ceea ce ne dorim cu adevarat noi..nu cand avem ceea ce ni se induce ca ne-ar face fericiti: bani, putere..Suntem nefericiti pentru ca ne lasam "dusi de val" ..in loc sa ne descoperim pe noi insine. Si chiar avem noroc cu astia mici (eu una sunt o mare norocoasa)..sa nu uitam ce e fericirea, sa ne amintim cum e sa te bucuri din lucruri marunte. Societatea actuala ne-a vandut retete false de fericire, ambalate in reclame atragatoare..si ne-au facut sa uitam esenta. Nu faptul ca avem mai multe ne face nefericiti..ci faptul ca ne imaginam gresit ca a avea e sinonim cu a fi fericit..si atunci ne dorim tot mai mult. Fericirea consta in a simti..a fi..a trai clipa. Fericirea nu poate fi o stare permanenta..alterneaza cu nemultumiri..cu dorinte..dar daca o iei intr-o directie gresita..adica te indepartezi de tine..gasesti tot mai greu acele stari de fericire. Diferiti fiind..nu ne multumesc aceleasi lucruri..dar cred ca pana la urma puterea de a iubi, de a darui, recunostinta pentru ceea ce primim..sunt strans legate de fericire.
Nu am uitat esenta fericirii, ci nu am stiut-o nicodata. Ba nu, ai dreptate, copiii o stiu. :) Si nu cred ca o vom redescoperi curand.
RăspundețiȘtergereCopiii stiu si sa planga cand ii doare ceva :)
RăspundețiȘtergereCopiii au curajul sa simta..noua ne este teama si am vrea sa alegem doar ceea ce ne face fericiti.
RăspundețiȘtergereproiectand in viitor fericirea de a avea...orice ne dorim...uitam sa ne bucuram de fericirea de-o clipa pe care o traim...
RăspundețiȘtergeredar asa suntem construiti....am convingerea ca nu suntem aici ca sa fim fericiti....daca ar fi asa am invata din primele greseli si gata...fericirea ar fi asigurata...dar noi nu....repetam mereu si mereu aceleasi greseli...uitam sa traim in prezent...asta e (ne)fericita realitate....
Da..si eu am senzatia ca nu putem atinge fericirea deplina..doar niste umbre ale ei..sau picaturi din dilutia fericirii...fericirea fiind esenta pura (tot de la homeopatie mi-a venit :)) intr-adevar asa suntem construiti..avem si gena nefericirii in noi..dar pentru picaturile alea de fericire chiar merita sa luptam...ne inalta undeva deasupra conditiei noastre mizere. :)
RăspundețiȘtergereIeri scriam pe blog ce norocoasa sunt ca am copii care sa imi arate ce e fericirea. Azi-noapte..imi venea sa rad-plang de mine...m-am trezit pentru a nu stiu cata oara la fetele mele care sunt putin racite si din cauza nasului infundat urla ca din gura de sarpe. Si e deja a treia noapte in care..pe cand adorm mai bine trebuie sa ma trezesc. Apoi impaca-le pe amandoua.. incerc sa o linistesc pe una si zbiara cealalta. Va dati seama ce fericire. Dar dupa ce trec toate astea..si le vad jucandu-se si incercand sa vorbeasca..mi se umple sufletul de fericire. Si inca portie dubla, chiar tripla :). Pana la urma noi alegem ce vedem ..in ansamblu..jumatatea plina sau goala a paharului. Ma amuzam la un moment dat, cand eram gravida, de varietatea de reactii a celor din jur cand aflau..de la "vaii..saraca de tine, ce te-asteapta" ..la "ce frumos"...si stiam ca toti au dreptate..dar daca nu am reusi sa vedem frumosul..nu am reusi sa trecem peste greutati. Si mai sunt de acord cu pheideas ca nu putem inchide ochii si sa ignoram ceea ce nu ne convine. Dar pana la urma ne construim singuri fericirea sau ne innecam in propria nefericire.
RăspundețiȘtergereBuburuzele tale mi-au placut din prima, din poza pe care ai postat-o acum vreun an, cred.
RăspundețiȘtergereIn viata avem de toate, si bune si rele. Depinde mult de noi ce alegem, cum ne gandim viata. Lucrurile materiale nu pot sa-ti aduca decat bucurii de moment, fericirea vine doar din noi si din ceilalti oameni, care ne sunt alaturi. De exemplu descoperirea sufletului unui om deosebit, poate sa-ti aduca fericire.
Nu mai vorbesc despre fericirile aduse de copii, care sunt cele mai mari
Asa e @tetris..se pare ca noi avem cam aceleasi surse de fericire..insa nu toata lumea e la fel..mi-e cam greu sa-i inteleg :(.
RăspundețiȘtergereFrumoasa fly...asa este fericirea alterneaza...!
RăspundețiȘtergereE acea combinatie intre mangaiere si durere, intre beatitudine si tristete, intre nevoi, taceri si bucurii.
Fericirea o intelegi si o cuprinzi daca ai fost educat cu ea, cu de ingredientele ei in starea de muguri.
Ajungi s-o apropii si s-o intelegi mai tarziu, daca perseverezi...dar si daca iti apropii oamenii potriviti. De multe ori daca ai o bruma de frumusete in tine...ajungi sa o destabilizezi...si pe ea...odata cu tine.
@Joker..pe langa asta..fiecare simtim cu o alta intensitate atat fericirea cat si durerea..si de multe ori e greu sa ne intelegem unii pe altii.
RăspundețiȘtergereAsa e ..ai nevoie si de oameni potriviti pe aproape..si ma bucur cand intalnesc astfel de oameni...chiar si numai virtual :)
Daca as avea totul in viata, mai putin oameni frumosi in jurul meu, daca as trai intr-o lume luxoasa dar goala, ei bine... asta ar fi intruchiparea nefericirii absolute!... Si a desertaciunii.
RăspundețiȘtergereCred intr-o lege a echilibrului, valabila la absolut orice in viata...
@acuarele..cred si eu ca avem nevoie de echilibru..dar si sa nu ne pierdem pe noi insine :)
RăspundețiȘtergere:)
RăspundețiȘtergerefericirea precum iubirea: un fel de a fi!
De 1 decembrie,
pentru tine
Ce frumos!!..multumesc andrei :)
RăspundețiȘtergereL-am primit cu drag si am pus trandafirul intr-o vaza virtuala :)
RăspundețiȘtergere