„Capitala Europeană a tăierilor de copaci”
Progresul unei societăţi ţine de firea lucrurilor, acelaşi lucru fiind valabil în cazul unui oraş – ca Alba Iulia, de exemplu. Niciodată progresul nu poate fi oprit, nu poate poate fi combătut, nu poate fi contestat… decât la modul pur filozofic. În schimb, progresul poate fi discutat, negociat, modificat pentru a face cât mai puţine victime.
Progresul e un tăvălug uriaş care mătură conştiinţe, obiceiuri, tradiţii, spaţii, locuri, oameni, generaţii întregi, ca şi cum n-ar fi fost niciodată.
Nimeni din Alba Iulia nu cred că susţine că nu este nevoie de îmbunătăţirea Parcului Custozza, de anumite reamenajări urbane în Cetatea Alba Iulia. Ceea ce rămâne sub un mare semn de întrebare este frenezia, graba cu care se încearcă defrişarea a zeci de copaci din zona istorică a Cetăţii.
Şi încă un lucru periculos este noul limbaj de lemn, hiper-birocratic, de factură europeană, care de multe ori ascunde realităţi nedorite, nespuse sau care nu trebuiesc cunoscute. Prea adesea se folosesc termeni ca reabilitare, reamenajare, modernizare, îmbunătăţire, valorizare sau punere în valoare – sunt eufemisme, parafraze complicate ale unor realităţi pe care e bine ca lumea să nu le cunoască.
Editorial apărut miercuri, 9 martie 2011, în
ziarul „Informaţia de Alba”, semnat de Iulian Brok