Oamenii de langa noi..

In relatiile noastre socioumane intalnim in mare 2 tipuri de oameni..oameni pe langa care trecem oarecum indiferenti..ii privim si ii intelegem  de la distanta, .. fara sa ne implicam ..si oameni care trezesc anumite reactii si sentimente, bune sau rele..care ne atrag din diverse motive. Atractia poate fi una pozitiva..de simpatie ..sau una negativa ..care starneste invidia, competitia, orgoliul, dorinta de rafuiala, chiar si ura uneori.

Daca in viata reala..apropierea dintre oameni se face de multe ori pe criterii conjuncturale...interactionam cu cineva in primul rand pentru ca ne e coleg de serviciu, vecin, ruda..spatiul virtual ne da o mai mare libertate de a ne alege oamenii cu care sa comunicam, sa schimbam ganduri si chiar emotii. Insa si aici comunicarea poate avea doua directii..aceea in care gasim oameni care amplifica in noi partile bune, pozitive, de iubire, toleranta si intelegere..si oameni care, fara sa ne dam seama de multe ori, ne ating orgoliul, ori ne stranesc invidia sau pur si simplu reactiveaza vechi conflicte interioare ale noastre..si simtim nevoia sa ripostam, sa ne rafuim.
 Era o vorba "spune-mi cu cine te imprietenesti ca sa-ti spun cine esti"..Oamenii din jurul nostru..atat cei pe care-i iubim cat si cei pe care-i uram ..spun ceva despre noi..sunt ca o oglinda..unii oglindesc partile din noi care ni le iubim si ni le acceptam ..altii genreaza o serie de resentimente sau ating puncte vulnerabile..care nu am reusit sa ni le acceptam.

Pentru a ne cunoaste pe noi insine..cred ca e important de constientizat..atunci cand simtim ranchiuna, gelozie, ura..care e cauza care duce la asemenea sentimente. De cele mai multe ori credem  ca acea persoana cu care interactionam e vinovata pentru asta..insa adevarata cauza e in noi..si  isi are radacinile undeva in trecutul nostru. E legata de o predispozitie ereditara..de relatia care am avut-o cu parintii nostrii, de relatiile care le-au avut parintii nostri cu altii..de relatiile de la scoala, de prieteniile trecute, etc. Atunci cand o persoana starneste in mine astfel de reactii..caut sa imi dau seama ce ma deranjeaza de fapt..si cea mai buna solutie este sa te detasezi de o astfel de persoana..sa anihilezi sentimentele negative. Tendinta de a raspunde emotiilor negative tot cu emotii negative e foarte mare..e greu sa nu iti fie atins orgoliul atunci cand o persoana e prea plina de sine..e greu sa nu raspunzi de multe ori cu ironie..e greu sa nu-ti lasi zdruncinata increderea in tine atunci cand cineva iti loveste punctele vulnerabile. Dar daca constientizezi procesul si reusesti sa te detasezi ai castigat o lupta cu tine. In spatiul virtual e mai simplu..aleg sa comunic cu acei oameni ce-mi trezesc partea frumoasa din mine. Totusi uneori ma mir cum si in virtual unii oameni aleg sa-si "antreneze" furiile si resentimentele.  In viata reala ..cu cei apropiati..acolo e adevaratul test, iar rezultatele se vor resimti in viata de zi cu zi.
Ceea ce ma bucura ..legat de spatiul virtual si blogosfera, este ca am descoperit oameni frumosi..din a caror experienta si intelepciune invat cate ceva, alaturi de care simt ca devin mai buna si mai "frumoasa"..si carora le multumesc :)

Slab vs. Puternic

Am mai scris ce cred eu despre notiunea de putere..am mai auzit pareri cum ca unii ar fi slabi..si altii puternici.

Vreau sa intaresc ideea ca nu exista om slab sau om puternic..toti avem puncte forte si slabiciuni..toti avem calitati si defecte..notiunile acestea prind contur doar privite dintr-un anumit unghi si pentru a te pozitiona in raport cu ceilalti. Exista doar perceptia noastra despre noi si despre ceilalti cum ca am fi slabi (pentru ca ne simtim slabi) sau ca am fi puternici. Iar perceptia noastra despre noi o transmitem implicit si altora, daca noi ne simtim puternici si altii ne vor simti puternici, daca noi ne simtim slabi..se va simti si slabiciunea noastra..si se va gasi cineva sa profite de ea pentru a-si intari propria iluzie ca e puternic. De cate ori nu ati intalnit oameni plini de calitati..dar perceputi ca fiind slabi in societate..si oameni cu o gramada de defecte..dar de temut si considerati puternici..?

Pana la urma cred ca aceasta perceptie a noastra e legata strict de increderea in sine. De aici rezulta simplu Puternic = Increzator, Optimist, Curajos, Luptator. Insa toate acestea bazandu-te pe punctele tale forte..nu pe slabiciunile altora...pentru ca altfel, in loc de puternic devii Arogant, Egoist, Temator, Rau.

Ni se inoculeaza ideea ca trebuie sa fim puternici, toti parintii iti doresc ca odraslele lor sa fie puternice..apoi societatea cu spiritul ei de competitie...insa nu ni se explica si nu ni se arata cum.

Pentru a fi puternic..trebuie sa privim in noi, sa ne vedem partile bune, frumoase, calitatile, sa ne identificam punctele slabe, sa le acceptam asa cum ne acceptam limitele noastre umane, sa ne iubim asa cum suntem. Insa de cele mai multe ori nu se intampla asa, avem proriile frustrari, propriile nemultumiri si in acelasi timp dorinta de a ne simti puternici. Atunci incepem sa ne luptam cu cei din jurul nostru cu toate mijloacele posibile pentru a ne hrani orgoliu, pentru a ne imbunatati imaginea noastra despre noi. Ranim, ne folosim de slabiciunile celorlalti pentru a le dovedi si mai ales pentru a ne dovedi ca suntem mai presus decat ei..ca sa reusim sa ne simtim bine noi cu noi. Insa efectul nu poate fi decat de scurta durata..cum se intampla atunci cand tratezi doar simptomele si nu cauza..si apoi e foarte posibil sa ne simtim iarasi slabi..si iarasi ne luptam cu ceilalti..si toata viata ni se transforma intr-o lupta fara sens, intr-o dorinta de a domina, de a controla, de a avea.

Cum se observa ca la ora actuala puterea e reprezentata in primul rand de bani..oamenii alearga disperati dupa bani, case, masini, pe motiv ca ar avea nevoie, pentru zile negre, ca se le asigure copiilor un viitor mai bun, cand de fapt e doar dorinta de a se simti putenici, realizati, de a-si ascunde slabiciunile..ce nu le pot accepta.

Omul e doar o fiinta slaba care vrea sa se simta puternic. Iar daca cineva pare puternic nu inseamna ca si este..de multe ori e o masca, un mod de manifestare ce incearca sa ascunda neincrederea, teama.

Dincolo de cuvinte...

Dincolo de cuvinte..sunt oameni..suflete de oameni. Comunicam..ne exprimam ganduri, trairi..ne cunoastem unii pe altii..dar cat de mult putem sa trecem..dincolo de cuvinte..?

Ne folosim de cuvinte pentru a relationa cu ceilalti, pentru a ne exprima si pentru a invata de la altii. Le putem deci folosi pentru a incerca sa ne intelegem pe noi si pe ceilalti..sau pentru a ne ascunde in spatele lor, pentru a obtine ceva, pentru a manipula.

Cuvintele..esarfe colorate care ne invaluie..uneori acoperindu-ne in mii de straturi..sa nu ne mai ghiceasca nimeni..alteori esarfe care cad spunand acesta/aceasta sunt..

Nu i-am inteles niciodata pe oamenii care folosesc cuvintele pentru a se ascunde..pentru a crea false iluzii..pentru a manipula sufletul cuiva. Ce se poate obtine decat o falsa iubire sau falsa prietenie. O iluzie. Iar iluziile se vor intoarce odata si odata impotriva lor.

In mod cert comunicarea este o necesitate. Prin comunicare transmitem informatii, argumente logice sau sentimente..iar dezvoltarea comunicarii in sfera informatiilor, cercetarilor..o poate ridica la rang de stiinta...si orientarea spre transmiterea starilor, sentimentelor o ridica la rang de arta.

Pentru mine comunicarea este in primul rand o necesitate..iar atunci cand vrei sa transmiti ceva..cred ca trebuie sa pornesti de la a avea ce transmite. A comunica doar de amorul artei ..mi se pare o forma fara fond..sa insiri vorbe goale cand nu ai nimic de spus.. Si in cazul acesta nu se va ajunge la o comunicare reala..pentru ca la un moment dat se va simti lipsa fondului.

In mod cert transmitem si ganduri si ceea ce simtim..nimeni nu le poate separa..ci doar ne orientam mai mult asupra unora sau altora. O comunicare superioara realizam tocmai din constientizarea a ceea ce e in spatele unui gand..a ceea ce a simtit persoana care a vrut sa transmita ceva..nu strict a informatiei. De aceea se pare ca femeile, mai empatice si intuitive prin natura lor..se descurca mai bine in domeniul comunicarii..cu exceptile de rigoare..bineinteles :). Si nu cred ca cei care simt mai mult decat gandesc au atins un nivel superior..ci cei care reusesc sa le imbine ..sa inteleaga ce simt. Si mai cred ca simtirea primeaza gandirii..asa ce degeaba incerci sa simti ceea ce gandesti..cand mai intelept ar fi sa intelegi ceea ce simti.

Ratiune si Sentiment

    Aceste doua notiuni care ne guverneaza viata si intre cale pendulam zi de zi. In multe aspecte ale vietii observ ca ajungem la aceasi dilema..ne lasam condusi de ratiune sau de sentimente..cum e mai bine? Am mai scris despre modul in care luam decizii in Despre cum alegem, iar recent s-a mai dezbatut pe Duelul Mintilor, si cu ocazia asta am simtit nevoia sa imi clarific si adun ideile intr-o postare.
     Se spune ca femeile in general se lasa conduse mai mult de ceea ce "simt", sunt mai intuitive. "A simti" e tot o forma de cunoastere, de multe ori mai autentica si mai profunda decat "a sti". Insa trebuie pusa cumva in acord cu ceea ce "sti" altfel poate fi interpretata eronat. Barbatii cad de multe ori in cealalta extrema, a rationalului, "ei stiu!!" si ignora ceea ce simt, astfel pierzand o mare parte din informatii. Tot ceea ce simti are o anumita cauza. Gresala pe care o facem e ca atunci cand ceea ce simti nu e in concordanta cu ratiunea, sa tragem concluzii pripite, femeile bazandu-se pe ceea ce simt, iar barbatii pe ceea ce gandesc. E important insa sa ne dam seama de ceea ce simtim, neinfluentati de prejudecati, de opinia generala, de ceea ce am fost invatati sau ne-a fost indus ca trebuie sa simtim. Iar atunci cand simti si stii, cunosti cu adevarat, daca lipseste un element cunoasterea e incompleta.   Eu am asociat "a simti" cu intuitia, ceea ce cuprinde mult mai mult decat instinctele, care sunt date de caracteristicile noastre fizice. Hormonii sunt si ei tot ai nostri, dar ceea ce simtim nu se reduce doar la hormoni (chiar daca sunt cazuri in ai zice ca poti sa pui un semn de egalitate:) ). Contactul cu realitatea ce ne inconjoara se realizeaza prin simturi, senzatii, apoi cu ajutorul ratiunii percepem,interpretam , facem asocieri. Ratiunea se foloseste de lucruri palpabile, tangibile, insa nu tot ceea ce simtim putem explica cu ajutorul ratiunii. Intuitia accepta si necunoscutul, nu se bazeaza doar pe ceea ce simti la nivel fizic..ci si pe sentimente, care nu sunt tangibile insa vedem efectele si e mai greu sa ni le explicam din punct de vedere rational. Unii spun ca ar fi reactii chimice.
     La fel ca temperamentul nostru, si inclinatia spre un mod sau altul de a privi lucrurile tine in primul rand de felul nostru de a fi , de ereditate, ne nastem cu anumite predispozitii, insa cu trecerea timpului datorita factorilor externi ne putem schimba. Sunt tipuri de personalitate determinate de inclinatia noastra predominanta, pentru ca la fiecare din noi coexista toate tipurile, insa in diferite proportii. 
     Rationalul, pragmaticul, este o persoana care ia decizii bazandu-se mai mult pe ratiune, gandire iar sentimentalul ia decizii bazandu-se mai mult pe emotii, sentimente. Cu ratiune toti suntem inzestrati, cu sentimente de asemenea, doar ca valorile care stau la baza deciziilor noastre difera, pentru rational conteaza mai mult logica, ratiunea, faptele, pentru sentimental e mai importanta armonia, empatia. . Apoi e alta clasificare, aceea ca fiind senzorial sau intuitiv. Senzorialii se bazeaza pe cele 5 simturi, pe perceptie, pe concret, pe practic, traiesc in prezent. intuitivi cauta mai departe intelesuri, sensuri, fac asociatii..incearca sa vada dincolo de realitatea imediata, sunt orientati spre viitor. As spune ca noi astia, ce stam sa despicam firul in 4 pe bloguri suntem predominant intuitivi. Un senzorial "pur", nu sta sa descifreze sensurile dragostei, doar face dragoste. In evolutia noastra eu zic ca ne dezvoltam atat capacitatile senzoriale cat si cele intuitive, si se poate intampla ca cineva care a foat predominant senzorial sa devina cu timpul mai inclinat spre intuitiv. Instinctul tine de cele 5 simturi, de senzorial, de hormoni, de caracteristicile fizice. Intuitia se bazeaza pe instinct, pe ratiune si e undeva deasupra acestora..in subconstient as zice.
     Spuneam ca barbatii sunt mai rationali, in sensul ca deciziile lor se bazeaza mai mult pe gandire, logica, iar femeile mai sentimentale , deciziile lor fiind influetate mai mult de stari emotionale, empatie. In ce priveste intuitiv-senzorial nu indraznesc sa fac o apreciere obiectiva, senzorialul as zice e mai inclinat catre latura materiala. Asadar barbatii, care tind sa fie mai rationali, pot fi senzoriali sau intuitivi, iar femeile care sunt mai sentimentale, pot fi la randul lor senzoriale sau intuitive. Si de aici se disting multe nuante. Iar in ce priveste deciziile cred ca gresim atunci cand luam decizii contrar felului nostru de a fi. Sunt situatii in care, daca urmaresti rezultate materiale, sunt indicate deciziile rationale, pe cand daca iti doresti dragoste, armonie, deciziile tale trebuie sa tina cont de sentimente.
    N este greu sa intelegem pe cei diferiri de noi, daca pentru noi e mai importanta armonia, empatia, greu intelegem cum altii prefera sa castige cu orice pret, sau invers. Sau femei care urmaresc interesul material poate asta isi doresc si numai asa sunt multumite, si vor primi la randul lor bani si lucruri, nu dragoste. Mai tragic e cand de fapt nu asta isi doresc. Poate de multe ori nu ne cunostem si suntem influentati de cei din jur si in primul rand de educatie. De exemplu, "rationalii" sunt considerati in general puternici, iar "sentimentalii" slabi. Poate de aceea e o tendinta de dezvoltare a rationalismului. Inca de mici baietii sunt invatati sa nu planga, pentru ca sunt baieti si ei trebuie sa fie puternici, a-ti arata sentimentele fiind o dovada de slabiciune.Eu cred ca esti slab de fapt cand nu ai curajul sa iti asumi si sa recunosti ceea ce simti, cand incerci sa te ascunzi dupa o masca a rationalului. Si pana la urma aste se poate intoarce chiar impotriva ta..te trezesti la un moment dat ca esti departe de tine.
    Pentru o cunoastere reala, autentica, avem nevoie si de sentimente, emotii si de ratiune si de o armonizare a celor doua. Cunosti intr-adevar atunci cand stii si simti. Insa cum faci asta, controlandu-ti sentimentele cu ajutorul ratiunii, sau luandu-le ca pe un dat si cautand sa le intelegi. Poti sa iti gestionezi intr-adevar emotiile? Eu as zice ca poti controla doar manifestarea, exteriorizarea lor, si ele se vor tranforma poate..dar nu vor disparea. Emotiile le vad ca un rau ..daca ii pui stavile isi va modifica cursul..sau sau se va acumula si se va revarsa apoi cu o forta mai mare, dar nu-l poti opri. poti intr-adevar sa-ti controlezi reactiile exterioare si sa nu te lasi condus de emotii, dar astfel emotiile nu vor disparea. E mai intelept sa ne intelegem si asumam sentimentele si emotiile, decat sa luptam impotriva lor, sa le punem stavila. 

Despre incredere

Increderea in tine insuti, increderea in viata, in iubire, in tot ce e bine si frumos, increderea in oamenii de langa tine. Toate astea sunt strans legate intre ele.

Multa vreme n-am inteles sensul cuvintelor biblice “crede si nu cerceta” Am legat a crede strict de procesul mental, de logica, abia mai tarziu mi-am dat seama ca de fapt acest “a crede” porneste de fapt din interior si e mai mult legat de ceea ce simti. Cuvintele lui Blaga “ eu nu strivesc corola de minuni a lumii, si nu ucid cu mintea, tainele ce le intalnesc…” m-au facut sa ma lamuresc mai mult asupra acestui lucru. Asa e si cu increderea in oameni, la o prima vedere s-ar parea ca e ceva legat strict de actiuni si fapte, de argumente, de mental. Asa e normal sa fie in afaceri, in parteneriate unde nu sunt implicate sentimente, insa in relatiile dintre oameni, prietenie, dragoste, e vorba de mai mult...

Despre cum alegem

Viata noastra curge asemeni unui rau, nu-i putem opri cursul putem doar sa-i influentam traseul. Si facem asta permanent prin deciziile care le luam. Cat suntem mici depindem de deciziile parintilor nostri, apoi treptat luam noi singuri decizii, bune sau rele, sunt ale noastre. Cu siguranta au existat momente in viata fiecaruia, cand o anumita alegere ne-a influentat pentru totdeauna destinul. Nu putem sa ne schimbam trecutul, putem doar invata din el si cand avem ocazia sa luam decizii mai bune.

Si ajungem iar la o rascruce in viata noastra cand trebuie sa alegem pe ce drum o luam. Cum alegem? Ne gandim, anticipam, facem rationamente … decizia noastra oare va fi buna? Sau ne lasam ghidati de primul impuls, facem asa cum ne dicteaza intuitia, cum simtim. Probabil au fost cazuri cand a-ti luat decizii in ambele moduri. Care v-au dus la rezultate mai bune? Ma refer bune pentru voi, nu pentru altii, adica care v-au facut sa va simtiti mai fericiti, mai impliniti.

Suntem in primul rand rodul educatiei parintilor, al scolii, al religiei al societatii. Ne influenteaza modul lor de a gandi, valorile si poate la un moment dat uitam cine suntem noi, ce ne dorim noi de fapt. Multi parinti doresc sa realizeze prin copii lor ceea ce ei nu au realizat si ii influenteaza in acest sens. Dar nu stau sa-i observe, sa-i asculte ce vor ei de fapt.

Rationalul este automat implicat in orice fel de alegere, pentru ca orice fel de alegere o facem constient, depinde doar care sunt elementele care stau la baza alegerilor noastre..si ce are valoare pentru noi. Pentru unii conteaza ceea ce se vede ce e palpabil, lucruri, fapte, actiuni, pentru altii conteaza mai mult partea emotionala, depinde de structura fiecaruia. Asa, ca o tendinta, barbatii inclina spre prima parte a faptelor si a actiunilor, femeile spre partea emotionala, dar generalizarile sunt pur orientative. De fapt sunt impotriva generalizarilor si a clasificarilor . Acestea genereaza de regula prejudecati. Dar sa revin la alegeri.

M-a intrebat cineva de curand, daca aleg cu mintea sau cu sufletul si am raspuns fara ezitare: aleg cu sufletul, mintea mai poate gresi, sufletul nu greseste. Raspunsul asta l-am dat fara sa ma gandesc prea mult, pur si simplu asa mi-a venit. Si am spus asta din experienta mea de viata, dupa ce am luat mai multe decizii, unele mai mult cu mintea, altele mai mult cu sufletul si am constatat ca deciziile care mi-au adus cele mai mari satisfactii au fost acelea in care am facut ceea ce am simtit, fara sa ma las prea mult influentata de alte opinii. Suntem singurii responsabili de alegerile noastre. De fapt alegem cu mintea dar important e sa ne ascultam sufletul, sa ne cunoastem pe noi insine, ceea ce vrem, ceea ce conteaza pentru noi cu adevarat. Totul ne influenteaza, mediul social, cultural, educatie, etc. important e ca dincolo de toate acestea sa ne regasim pe noi insine. Sa gandim cu propria noastra minte, sa alegem ceea ce corespunde propriilor noastre valori.

Asta o facem cred pe masura ce ne maturizam, mai intai adunam informatii, apoi decantam…si facem alegeri …cu mintea…cu sufletul. Si in timp vedem rezultatul alegerilor noastre, si vedem ca intr-un anumit moment poate mintea noastra a fost influentata de anumiti factori si nu am luat decizia cea mai buna. Important e ca din toate astea sa invatam sa ne cunoastem. Sa nu trecem degeaba prin viata.