Relatia de cuplu - libertate in doi?!

Continuand ideile mele despre viata in doi, despre care am scris intr-o postare mai veche Relatia de cuplu, incerc sa propun spre dezbatere un subiect delicat: cat de liber esti sau vrei sa fii intr-o relatie. E casnicia o colivie de aur? Poti sa te simti liber si sa fii casatorit in acelasi timp? Senzatia de libertate e strans legata de aceea de fericire. Poti fi fericit daca te simti incatusat?
    Dar mai intai trebuie sa pornim de la ideea cat de liber iti doresti sa fii. Te indragostesti, iar dragostea presupune daruire, daruire totala, iar atunci cand simti asta nu-ti doresti decat sa apartii cu totul celuilalt. In momentul acela nu-ti mai doresti nici un pic de libertate, spui iubitul (a) meu (mea), sufletul si trupul iti apartine  pune-mi catuse :) . Acum nu vreau sa sugerez scenarii sado-masochiste, vreau doar sa descriu starea de euforie pe care ti-o da dragostea la un moment dat. Insa aceasta stare nu poate dura la infinit, iar la un moment dat fluturasii din stomac dispar..si catusele incep sa te incomodeze. Realizezi ca de fapt ai nevoie si de un spatiu personal..unii de mai mult, altii de mai putin. Sau se poate intampla sa pornesti la drum de la inceput cu o imagine clara despre ceea ce vrei intr-o relatie.

    Fericirea unui cuplu inseamna fericirea celor doi. Notiunea de libertate merge mana in mana cu cea de fericire si ele depind in primul rand de noi, celalalt trebuie in primul rand sa nu ne impiedice si chiar sa ne sustina atunci cand avem nevoie in drumul nostru spre fercire si implinire.
   Libertatea pe care suntem dispusi sa o acordam celuilalt e de regula libertatea care o dorim pentru noi, iar avand in vedere ca suntem diferiti..de aici pot aparea conflicte. Pentru a te simti confortabil intr-o relatie si ca acesta sa dureze..trebuie sa ne punem cumva in acord privind gradul de libertate pe care ni-l dorim.
    Libertatea este strans legata de asemenea de incredere. Pornind de la aceasta vreau sa spun ca pentru mine relatia ideala presupune incredere, foarte multa incredere, incredere ce tinde spre infinit , deoarece incredere nemarginita nu exista :). Increderea se construieste in timp. Incredera presupune cunoastere, sa te cunosti pe tine si sa-l cunosti pe cel de langa tine. Increderea se construieste si pe principii, acele principii trebuie sa fie o temelie care sta la baza vietii in doi, pe care ti le stabilesti impreuna de comun acord, si nicidecum nu sunt o colivie care iti restrang libertatea.
   Liberatea  exista la urma urmei doar in perceptia noastra. Deci depinde numai de noi daca in doi ne vom simti mai liberi sau decat singuri. Dar paradoxal poate..desi multora le e teama sa se implice intr-o relatie contractuala tocmai din frica de a-si pierde libertatea, cred ca majoritatea oamenilor care si-au gasit o pereche, se simt mai impliniti si implicit mai liberi. Conditia cred ca e ca cele doua libertati sa se uneasca..sa existe conceptul de NOI..nu cel de EU, TU...libertatea mea, libertatea ta, pentru ca atunci libertatile intra in conflict si se sufoca una pe alta.  Insa conceptul de NOI nu trebuie sa-l anihileze pe cel de EU si TU..ci sa sa fie o reuniune ce pastreaza individualitatea fiecaruia..insa prin conventii si comunicare functioneaza ca un intreg. Usor de zis, greu de pus in practica. Iubim libertatea, ne place sa ne simtim liberi, dar de multe ori ne este greu sa acceptam libertatea celuilalt. Voi ce parere aveti, cat de liberi sunteti sau vreti sa fiti intr-o relatie?