De cand ma stiu..am fost o visatoare. Si intotdeauna , mama mi-a spus ca nu e bine sa visez atat, sa fiu mai realista, mai cu picioarele pe pamant. Sa ma multumesc cu ce am, sa imi cunosc limitele..Ca visele nu ma fac fericita, ci imi creaza o stare de nemultumire. I-a fost teama ca asa visatoare fiind, o sa fac gesturi necugetate..sau o sa-mi pierd capul dupa vre-un baiat. Si nu s-a intamplat asta..pentru ca odata cu mult idealism..am si o doza suficienta de ratiune incat sa imi dau sema ca nu idealurile nu pot fi atinse..sunt doar undeva sus..ca o stea calauzitoare. Iar ceea ce visez nu mi se pare irealzabil. Sotul meu imi sugereaza aceleasi lucruri..sa nu mai visez atata. Dar nimeni nu imi spune cum sa fac..ce sa fac cu visele mele. Nu inteleg ca asa sunt eu construita..iar daca imi ucid visele..ma ucid pe mine. M-am intalnit cu o prietena si imi spune ca ma vede schimbata..mai trista..ca acum cativa ani cand ne intalneam eram mai vesela. E drept am trecut printr-o perioada mai grea...am stat ceva timp destul de izolata, dar daca ma gandesc bine atunci aveam mai multe vise. Iar acum a mai venit si criza asta sa imi mai ciunteasca din ele..se duce speranta noastra ca o sa ne fie mai bine si o sa avem bani si timp pentru a face ceva pentru sufletul nostru..nu doar pentru a supravietui. Sau poate doar asa o sa ne dam seama ca ne-am consumat timpul si energia inutil..doar pentru material..si am uitat sa ne hranim sufletul cu vise. Ce suntem fara vise ..decat niste roboti..niste legume. eu una n-as putea trai fara vise, visele imi dau putere, sunt aripile cu care pot zbura. Doar ca atunci cand ne luam zborul..trebuie ca aripile noastre sa fie puternice. O sa am grija de aripile mele..sa mai pot sa zbor..iar cand intr-o zi imi voi da seama ca nu mai pot zbura...ma voi multumi sa-mi invat puisorii sa zboare.
Se afișează postările cu eticheta filozofie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta filozofie. Afișați toate postările
3 iulie 2010
19 iunie 2010
Ratiune si Sentiment
Aceste doua notiuni care ne guverneaza viata si intre cale pendulam zi de zi. In multe aspecte ale vietii observ ca ajungem la aceasi dilema..ne lasam condusi de ratiune sau de sentimente..cum e mai bine? Am mai scris despre modul in care luam decizii in Despre cum alegem, iar recent s-a mai dezbatut pe Duelul Mintilor, si cu ocazia asta am simtit nevoia sa imi clarific si adun ideile intr-o postare.
Se spune ca femeile in general se lasa conduse mai mult de ceea ce "simt", sunt mai intuitive. "A simti" e tot o forma de cunoastere, de multe ori mai autentica si mai profunda decat "a sti". Insa trebuie pusa cumva in acord cu ceea ce "sti" altfel poate fi interpretata eronat. Barbatii cad de multe ori in cealalta extrema, a rationalului, "ei stiu!!" si ignora ceea ce simt, astfel pierzand o mare parte din informatii. Tot ceea ce simti are o anumita cauza. Gresala pe care o facem e ca atunci cand ceea ce simti nu e in concordanta cu ratiunea, sa tragem concluzii pripite, femeile bazandu-se pe ceea ce simt, iar barbatii pe ceea ce gandesc. E important insa sa ne dam seama de ceea ce simtim, neinfluentati de prejudecati, de opinia generala, de ceea ce am fost invatati sau ne-a fost indus ca trebuie sa simtim. Iar atunci cand simti si stii, cunosti cu adevarat, daca lipseste un element cunoasterea e incompleta. Eu am asociat "a simti" cu intuitia, ceea ce cuprinde mult mai mult decat instinctele, care sunt date de caracteristicile noastre fizice. Hormonii sunt si ei tot ai nostri, dar ceea ce simtim nu se reduce doar la hormoni (chiar daca sunt cazuri in ai zice ca poti sa pui un semn de egalitate:) ). Contactul cu realitatea ce ne inconjoara se realizeaza prin simturi, senzatii, apoi cu ajutorul ratiunii percepem,interpretam , facem asocieri. Ratiunea se foloseste de lucruri palpabile, tangibile, insa nu tot ceea ce simtim putem explica cu ajutorul ratiunii. Intuitia accepta si necunoscutul, nu se bazeaza doar pe ceea ce simti la nivel fizic..ci si pe sentimente, care nu sunt tangibile insa vedem efectele si e mai greu sa ni le explicam din punct de vedere rational. Unii spun ca ar fi reactii chimice.
La fel ca temperamentul nostru, si inclinatia spre un mod sau altul de a privi lucrurile tine in primul rand de felul nostru de a fi , de ereditate, ne nastem cu anumite predispozitii, insa cu trecerea timpului datorita factorilor externi ne putem schimba. Sunt tipuri de personalitate determinate de inclinatia noastra predominanta, pentru ca la fiecare din noi coexista toate tipurile, insa in diferite proportii.
Rationalul, pragmaticul, este o persoana care ia decizii bazandu-se mai mult pe ratiune, gandire iar sentimentalul ia decizii bazandu-se mai mult pe emotii, sentimente. Cu ratiune toti suntem inzestrati, cu sentimente de asemenea, doar ca valorile care stau la baza deciziilor noastre difera, pentru rational conteaza mai mult logica, ratiunea, faptele, pentru sentimental e mai importanta armonia, empatia. . Apoi e alta clasificare, aceea ca fiind senzorial sau intuitiv. Senzorialii se bazeaza pe cele 5 simturi, pe perceptie, pe concret, pe practic, traiesc in prezent. intuitivi cauta mai departe intelesuri, sensuri, fac asociatii..incearca sa vada dincolo de realitatea imediata, sunt orientati spre viitor. As spune ca noi astia, ce stam sa despicam firul in 4 pe bloguri suntem predominant intuitivi. Un senzorial "pur", nu sta sa descifreze sensurile dragostei, doar face dragoste. In evolutia noastra eu zic ca ne dezvoltam atat capacitatile senzoriale cat si cele intuitive, si se poate intampla ca cineva care a foat predominant senzorial sa devina cu timpul mai inclinat spre intuitiv. Instinctul tine de cele 5 simturi, de senzorial, de hormoni, de caracteristicile fizice. Intuitia se bazeaza pe instinct, pe ratiune si e undeva deasupra acestora..in subconstient as zice.
Spuneam ca barbatii sunt mai rationali, in sensul ca deciziile lor se bazeaza mai mult pe gandire, logica, iar femeile mai sentimentale , deciziile lor fiind influetate mai mult de stari emotionale, empatie. In ce priveste intuitiv-senzorial nu indraznesc sa fac o apreciere obiectiva, senzorialul as zice e mai inclinat catre latura materiala. Asadar barbatii, care tind sa fie mai rationali, pot fi senzoriali sau intuitivi, iar femeile care sunt mai sentimentale, pot fi la randul lor senzoriale sau intuitive. Si de aici se disting multe nuante. Iar in ce priveste deciziile cred ca gresim atunci cand luam decizii contrar felului nostru de a fi. Sunt situatii in care, daca urmaresti rezultate materiale, sunt indicate deciziile rationale, pe cand daca iti doresti dragoste, armonie, deciziile tale trebuie sa tina cont de sentimente.
N este greu sa intelegem pe cei diferiri de noi, daca pentru noi e mai importanta armonia, empatia, greu intelegem cum altii prefera sa castige cu orice pret, sau invers. Sau femei care urmaresc interesul material poate asta isi doresc si numai asa sunt multumite, si vor primi la randul lor bani si lucruri, nu dragoste. Mai tragic e cand de fapt nu asta isi doresc. Poate de multe ori nu ne cunostem si suntem influentati de cei din jur si in primul rand de educatie. De exemplu, "rationalii" sunt considerati in general puternici, iar "sentimentalii" slabi. Poate de aceea e o tendinta de dezvoltare a rationalismului. Inca de mici baietii sunt invatati sa nu planga, pentru ca sunt baieti si ei trebuie sa fie puternici, a-ti arata sentimentele fiind o dovada de slabiciune.Eu cred ca esti slab de fapt cand nu ai curajul sa iti asumi si sa recunosti ceea ce simti, cand incerci sa te ascunzi dupa o masca a rationalului. Si pana la urma aste se poate intoarce chiar impotriva ta..te trezesti la un moment dat ca esti departe de tine.
Pentru o cunoastere reala, autentica, avem nevoie si de sentimente, emotii si de ratiune si de o armonizare a celor doua. Cunosti intr-adevar atunci cand stii si simti. Insa cum faci asta, controlandu-ti sentimentele cu ajutorul ratiunii, sau luandu-le ca pe un dat si cautand sa le intelegi. Poti sa iti gestionezi intr-adevar emotiile? Eu as zice ca poti controla doar manifestarea, exteriorizarea lor, si ele se vor tranforma poate..dar nu vor disparea. Emotiile le vad ca un rau ..daca ii pui stavile isi va modifica cursul..sau sau se va acumula si se va revarsa apoi cu o forta mai mare, dar nu-l poti opri. poti intr-adevar sa-ti controlezi reactiile exterioare si sa nu te lasi condus de emotii, dar astfel emotiile nu vor disparea. E mai intelept sa ne intelegem si asumam sentimentele si emotiile, decat sa luptam impotriva lor, sa le punem stavila.
Se spune ca femeile in general se lasa conduse mai mult de ceea ce "simt", sunt mai intuitive. "A simti" e tot o forma de cunoastere, de multe ori mai autentica si mai profunda decat "a sti". Insa trebuie pusa cumva in acord cu ceea ce "sti" altfel poate fi interpretata eronat. Barbatii cad de multe ori in cealalta extrema, a rationalului, "ei stiu!!" si ignora ceea ce simt, astfel pierzand o mare parte din informatii. Tot ceea ce simti are o anumita cauza. Gresala pe care o facem e ca atunci cand ceea ce simti nu e in concordanta cu ratiunea, sa tragem concluzii pripite, femeile bazandu-se pe ceea ce simt, iar barbatii pe ceea ce gandesc. E important insa sa ne dam seama de ceea ce simtim, neinfluentati de prejudecati, de opinia generala, de ceea ce am fost invatati sau ne-a fost indus ca trebuie sa simtim. Iar atunci cand simti si stii, cunosti cu adevarat, daca lipseste un element cunoasterea e incompleta. Eu am asociat "a simti" cu intuitia, ceea ce cuprinde mult mai mult decat instinctele, care sunt date de caracteristicile noastre fizice. Hormonii sunt si ei tot ai nostri, dar ceea ce simtim nu se reduce doar la hormoni (chiar daca sunt cazuri in ai zice ca poti sa pui un semn de egalitate:) ). Contactul cu realitatea ce ne inconjoara se realizeaza prin simturi, senzatii, apoi cu ajutorul ratiunii percepem,interpretam , facem asocieri. Ratiunea se foloseste de lucruri palpabile, tangibile, insa nu tot ceea ce simtim putem explica cu ajutorul ratiunii. Intuitia accepta si necunoscutul, nu se bazeaza doar pe ceea ce simti la nivel fizic..ci si pe sentimente, care nu sunt tangibile insa vedem efectele si e mai greu sa ni le explicam din punct de vedere rational. Unii spun ca ar fi reactii chimice.
La fel ca temperamentul nostru, si inclinatia spre un mod sau altul de a privi lucrurile tine in primul rand de felul nostru de a fi , de ereditate, ne nastem cu anumite predispozitii, insa cu trecerea timpului datorita factorilor externi ne putem schimba. Sunt tipuri de personalitate determinate de inclinatia noastra predominanta, pentru ca la fiecare din noi coexista toate tipurile, insa in diferite proportii.
Rationalul, pragmaticul, este o persoana care ia decizii bazandu-se mai mult pe ratiune, gandire iar sentimentalul ia decizii bazandu-se mai mult pe emotii, sentimente. Cu ratiune toti suntem inzestrati, cu sentimente de asemenea, doar ca valorile care stau la baza deciziilor noastre difera, pentru rational conteaza mai mult logica, ratiunea, faptele, pentru sentimental e mai importanta armonia, empatia. . Apoi e alta clasificare, aceea ca fiind senzorial sau intuitiv. Senzorialii se bazeaza pe cele 5 simturi, pe perceptie, pe concret, pe practic, traiesc in prezent. intuitivi cauta mai departe intelesuri, sensuri, fac asociatii..incearca sa vada dincolo de realitatea imediata, sunt orientati spre viitor. As spune ca noi astia, ce stam sa despicam firul in 4 pe bloguri suntem predominant intuitivi. Un senzorial "pur", nu sta sa descifreze sensurile dragostei, doar face dragoste. In evolutia noastra eu zic ca ne dezvoltam atat capacitatile senzoriale cat si cele intuitive, si se poate intampla ca cineva care a foat predominant senzorial sa devina cu timpul mai inclinat spre intuitiv. Instinctul tine de cele 5 simturi, de senzorial, de hormoni, de caracteristicile fizice. Intuitia se bazeaza pe instinct, pe ratiune si e undeva deasupra acestora..in subconstient as zice.
Spuneam ca barbatii sunt mai rationali, in sensul ca deciziile lor se bazeaza mai mult pe gandire, logica, iar femeile mai sentimentale , deciziile lor fiind influetate mai mult de stari emotionale, empatie. In ce priveste intuitiv-senzorial nu indraznesc sa fac o apreciere obiectiva, senzorialul as zice e mai inclinat catre latura materiala. Asadar barbatii, care tind sa fie mai rationali, pot fi senzoriali sau intuitivi, iar femeile care sunt mai sentimentale, pot fi la randul lor senzoriale sau intuitive. Si de aici se disting multe nuante. Iar in ce priveste deciziile cred ca gresim atunci cand luam decizii contrar felului nostru de a fi. Sunt situatii in care, daca urmaresti rezultate materiale, sunt indicate deciziile rationale, pe cand daca iti doresti dragoste, armonie, deciziile tale trebuie sa tina cont de sentimente.
N este greu sa intelegem pe cei diferiri de noi, daca pentru noi e mai importanta armonia, empatia, greu intelegem cum altii prefera sa castige cu orice pret, sau invers. Sau femei care urmaresc interesul material poate asta isi doresc si numai asa sunt multumite, si vor primi la randul lor bani si lucruri, nu dragoste. Mai tragic e cand de fapt nu asta isi doresc. Poate de multe ori nu ne cunostem si suntem influentati de cei din jur si in primul rand de educatie. De exemplu, "rationalii" sunt considerati in general puternici, iar "sentimentalii" slabi. Poate de aceea e o tendinta de dezvoltare a rationalismului. Inca de mici baietii sunt invatati sa nu planga, pentru ca sunt baieti si ei trebuie sa fie puternici, a-ti arata sentimentele fiind o dovada de slabiciune.Eu cred ca esti slab de fapt cand nu ai curajul sa iti asumi si sa recunosti ceea ce simti, cand incerci sa te ascunzi dupa o masca a rationalului. Si pana la urma aste se poate intoarce chiar impotriva ta..te trezesti la un moment dat ca esti departe de tine.
Pentru o cunoastere reala, autentica, avem nevoie si de sentimente, emotii si de ratiune si de o armonizare a celor doua. Cunosti intr-adevar atunci cand stii si simti. Insa cum faci asta, controlandu-ti sentimentele cu ajutorul ratiunii, sau luandu-le ca pe un dat si cautand sa le intelegi. Poti sa iti gestionezi intr-adevar emotiile? Eu as zice ca poti controla doar manifestarea, exteriorizarea lor, si ele se vor tranforma poate..dar nu vor disparea. Emotiile le vad ca un rau ..daca ii pui stavile isi va modifica cursul..sau sau se va acumula si se va revarsa apoi cu o forta mai mare, dar nu-l poti opri. poti intr-adevar sa-ti controlezi reactiile exterioare si sa nu te lasi condus de emotii, dar astfel emotiile nu vor disparea. E mai intelept sa ne intelegem si asumam sentimentele si emotiile, decat sa luptam impotriva lor, sa le punem stavila.
8 mai 2010
Leapsa cu definitii
Nu stiu cum se face, dar tetris imi paseaza exact lepsele care imi plac (am vazut pe bloguri si lepse pe care nu cred ca le-as face), asa ca raspund si de aceasta data cu bucurie (desi cu o oarecare intarziere e drept). Iar leapsa aceasta o gasesc mai deosebita si orginala, in sensul ca are o singura regula si iti da libertatea de a vorbi despre ce vrei tu, iar cum eu nu ma impac cu prea multe reguli, e tocmai pe gustul meu. Si poate tocmai de aceea nu e asa usoara, regulile te mai scapa de efortul de a lua anumite decizii, de a gandi, de a alege, iar libertatea te poate pune in mare incurcatura. Asa ca mi-am propus sa astept o zi cu inspiratie sa o fac. Cu inspiratie poetica... Asteptam muza...Si trece o zi, doua...saptamani...dar muza nici gand sa apara. Am pierdut-o?..Am avut-o vreodata?.. Am zarit-o in treacat in anii adolescentei..ivita probabil din naivitatea acelor ani, din cartile pe care le citeam, din vise si emotii. Insa m-am indepartat de ea.. sau ea de mine.. Cu toate acestea, m-am hotarat sa incerc niste definitii, si poate.. cu timpul.. o sa ma simt mai inspirata si o sa revin la leapsa asta.
"Regula jocului e clară, dai o definiție, apoi alegi un cuvânt din definiția ta și mergi mai departe!"
Pornesc de la ultima definitie a lui tetris:
"Ce sunt luptele? Nebuniile inutile in care ne aruncam zilnic, fiindca nu vedem ce este cu adevarat important.
Ce inseamna a vedea?"
A vedea - a fi sensibil la caldura culorilor si la conturul formelor, apoi a distinge nuante, armonii, dizarmonii, a le asocia cu ganduri si sentimente.
Ce e culoarea?
Culoarea - imbinarea dintre lumina si materie, raze de soare filtrate prin stropi de apa ce imbratiseaza fiecare particica din acest pamant.
Ce e lumina?
Lumina - fotoni treziti din umbra intunericului, atrasi intr-un dans ametitor spre soare.
Ce e umbra?
Umbra - o stare intemediara dintre lumina si intuneric...tot ceea ce vedem noi de fapt sunt umbre de diferite densitati.
Ce e intunericul?
Intunericul - nu stim ce e pentru ca nu-l putem vedea..dar fara el ar exista oare lumina?
Ce inseamna a vedea?
Si asa mi-am amintit o poezie de-a lui Lucian Blaga:
Lumina raiului
Spre soare râd!
Eu nu-mi am inima în cap,
nici creieri n-am în inimă.
Sunt beat de lume şi-s pagân!
Dar oare ar rodi-n ogorul meu
atâta râs făr'de căldura raului?
Şi-ar înflori pe buza ta atâta vrajă,
de n-ai fi frământată,
Sfânto,
de voluptatea-ascunsă a păcatului?
Ca un eretic stau pe gânduri şi mă-ntreb:
De unde-şi are raiul -
lumina? - Ştiu: Îl luminează iadul
cu flăcările lui!
Leapsa aceasta o dau mai departe tuturor celor carora le va face placere sa raspunda la ea, si indraznesc sa sper ca printre ei vor fi lolita, rontziki, DoarEu, shakuka, pheideas, saturnianul.
Interesanta leapsa, simpla sau complicata, dupa cum vrea fiecare. Ca si in viata la urma urmei, pornesti de la un context dat, apoi alegi ceva ce iti place, cu care te identifici, iar de acolo construiesti mai departe. Sunt alegerile tale..care vor determina alte alegeri. Poti sa-ti trasezi o directie, dar nu stii daca o vei respecta, acum alegi ceva...ceea ce ai ales da nastere la idei, situatii noi, care nu stii dinainte cum te vor influenata si ce vei alege in continuare. Si putem alege cai simple, cu rezultat previzibil, sau mai intortocheate, pline de surprize si neprevazut. De noi depinde.
"Regula jocului e clară, dai o definiție, apoi alegi un cuvânt din definiția ta și mergi mai departe!"
Pornesc de la ultima definitie a lui tetris:
"Ce sunt luptele? Nebuniile inutile in care ne aruncam zilnic, fiindca nu vedem ce este cu adevarat important.
Ce inseamna a vedea?"
A vedea - a fi sensibil la caldura culorilor si la conturul formelor, apoi a distinge nuante, armonii, dizarmonii, a le asocia cu ganduri si sentimente.
Ce e culoarea?
Culoarea - imbinarea dintre lumina si materie, raze de soare filtrate prin stropi de apa ce imbratiseaza fiecare particica din acest pamant.
Ce e lumina?
Lumina - fotoni treziti din umbra intunericului, atrasi intr-un dans ametitor spre soare.
Ce e umbra?
Umbra - o stare intemediara dintre lumina si intuneric...tot ceea ce vedem noi de fapt sunt umbre de diferite densitati.
Ce e intunericul?
Intunericul - nu stim ce e pentru ca nu-l putem vedea..dar fara el ar exista oare lumina?
Ce inseamna a vedea?
Si asa mi-am amintit o poezie de-a lui Lucian Blaga:
Lumina raiului
Spre soare râd!
Eu nu-mi am inima în cap,
nici creieri n-am în inimă.
Sunt beat de lume şi-s pagân!
Dar oare ar rodi-n ogorul meu
atâta râs făr'de căldura raului?
Şi-ar înflori pe buza ta atâta vrajă,
de n-ai fi frământată,
Sfânto,
de voluptatea-ascunsă a păcatului?
Ca un eretic stau pe gânduri şi mă-ntreb:
De unde-şi are raiul -
lumina? - Ştiu: Îl luminează iadul
cu flăcările lui!
Leapsa aceasta o dau mai departe tuturor celor carora le va face placere sa raspunda la ea, si indraznesc sa sper ca printre ei vor fi lolita, rontziki, DoarEu, shakuka, pheideas, saturnianul.
Interesanta leapsa, simpla sau complicata, dupa cum vrea fiecare. Ca si in viata la urma urmei, pornesti de la un context dat, apoi alegi ceva ce iti place, cu care te identifici, iar de acolo construiesti mai departe. Sunt alegerile tale..care vor determina alte alegeri. Poti sa-ti trasezi o directie, dar nu stii daca o vei respecta, acum alegi ceva...ceea ce ai ales da nastere la idei, situatii noi, care nu stii dinainte cum te vor influenata si ce vei alege in continuare. Si putem alege cai simple, cu rezultat previzibil, sau mai intortocheate, pline de surprize si neprevazut. De noi depinde.
21 septembrie 2009
Despre incredere
Increderea in tine insuti, increderea in viata, in iubire, in tot ce e bine si frumos, increderea in oamenii de langa tine. Toate astea sunt strans legate intre ele.
Multa vreme n-am inteles sensul cuvintelor biblice “crede si nu cerceta” Am legat a crede strict de procesul mental, de logica, abia mai tarziu mi-am dat seama ca de fapt acest “a crede” porneste de fapt din interior si e mai mult legat de ceea ce simti. Cuvintele lui Blaga “ eu nu strivesc corola de minuni a lumii, si nu ucid cu mintea, tainele ce le intalnesc…” m-au facut sa ma lamuresc mai mult asupra acestui lucru. Asa e si cu increderea in oameni, la o prima vedere s-ar parea ca e ceva legat strict de actiuni si fapte, de argumente, de mental. Asa e normal sa fie in afaceri, in parteneriate unde nu sunt implicate sentimente, insa in relatiile dintre oameni, prietenie, dragoste, e vorba de mai mult...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
LinkWithin
