24 decembrie 2009

Craciun fericit!!



Craciun fericit tuturor celor ce-mi trec pragul blogului...si pe a caror bloguri hoinaresc si care  prin  gandurile si emotiile lor impartasite prin cuvinte, imagini, melodii  ma ajuta sa descopar noi si minunate nuante ale vietii. Sa ninga de sarbatori cu iubire !!










23 decembrie 2009

Despre democratie



20 de ani de democratie. E mult...e putin…cert este ca mai avem multe de invatat. Si ca poate am inceput sa uitam. Acum 20 de ani scapam de tiranie..si cred ca deja am inceput sa uitam ce inseamna tirania. Am castigat o anumita libertate...si inca n-am reusit sa invatam sa o folosim. Traim bune si rele, insa nu stiu cum se face ca raul e intotdeauna mai vizibil. Denigram, ne plangem de clasa politica, de situatia economica…cu greu mai gasim ceva bun si frumos in toate astea. E normal sa tindem spre mai bine…dar o putem face intr-un mod pozitiv, implicandu-ne, cautand sa facem ceva bun…nu doar blamand.

Cel mai frumos lucru pe care ni l-a oferit democratia este libertatea de informare si libertatea de exprimare. E un lucru cu care ne-am obisnuit si care poate nu-l mai apreciem. Ca odata cu democratia am importat si aspectele ei negative si am permis dezvoltarea unor metehne ale societatii noastra e iarasi foarte adevarat.
Democratia, pe langa cadrul legislativ si institutional, mai are nevoie de oameni care sa inteleaga si sa participe la formarea democrartiei. Ori asta e cel mai greu la noi…sa-i inveti pe oameni sa se comporte ca atare.

Nu o sa insist pera mult pe teoria democratiei, s-a vorbit si se vorbeste mult de asta, insa as vrea sa amintesc cateva idei care le-am gasit simplu si clar exprimate in cartea lui Alexis de Tocqueville “Despre democraţie în America”...pe care am citit-o cu vreo 10 ani in urma...si care imi vin in minte cand e vorba de democratie sau de alegeri.

Una ar fi aceea ca o premisa a democratiei este “egalitatea de conditii” asigurarea egalitatii de sanse precum si egalitatea in drepturi. Aceasta egalitate de conditii a fost mai aproape de realitatea din America de acum 200 de ani, insa .. in statele cu un trecut dictatorial..greu de ajuns la asa ceva. Chiar daca s-au introdus conditiile legislative specifice democratiei, coruptia, nepotismul a jucat un rol important. Se pornea de la ideea ca orice om poate deveni presedintele Statelor Unite..cand ma gandesc daca am putea spune asta despre Romania…imi vine sa zambesc. Asadar cred ca una din cauzele nereusitei democratiilor importate a fost aceea ca nu a existat acea egalitate de conditii.

Pe langa asta esenta democratiei o constituie participarea cetatenilor la viata publica ceea ce presupune, preocupare pentru problemele comunitatii, responsabilitate, interes pentru evenimentele sociale majore dezbatute in mass-media si chiar angajare politica. Cetatenii trebuie sa aiba dreptul la opinii proprii si totodata sa se bucure de securitatea personala, a bunurilor, libertatea de exprimare, dreptul de a-si alege conducatorii si de a decide in probleme de interes public. Din punct de vedere teoretic avem aceasta libertatae, insa practic cat o punem in aplicare? Libertate de exprimare exista…insa nu exista intotdeauna interesul si curajul pentru a exprima anumite opinii. Avem dreptul de alege conducatorii…dar ajungem sa alegem dupa principiul “raului cel mai mare” Pare mai mult o iluzie a libertatii.

Alexis de Tocqueville mai spunea ca democratia este un “produs inevitabil al istoriei” – ca democratia trebuie invatata pentru ca ea nu este o stare impusa pentru vecie si ca o pandesc nenumarate primejdii (lipsa libertatilor cetatenesti, partid unic, cenzura, xenofobia, rasism, anti-semitism, nerespectarea drepturilor minoritatilor, etc). Marele avantaj al democratiei e acela de a putea comite erori reparabile. Legile, ca si liderii politici pot fi schimbati in mod pasnic, fara a recurge la violente revolutionare, ce ar afecta stabilitatea societatii.
Si mai atentiona ca una din primejdiile cele mai mari care pandesc democratia este “tirania majoritatii”. Aceasta se poate manifesta prin diverse forme..una din formele sale subtile fiind opinia publica. M-am intrebat de ce in cazul alegerilor..majoritatea voturilor sunt atrase de 2 sau trei candidati care sunt mai mediatizati, sustinuti de partide si considerati de opinia publica ca posibili castigatori. De ce procentul celorlalti este asa de mic, pentru ca o diferenta mare intre calitatile lor nu se observa. Influenta opiniei publice este foarte mare...iar voturile unora se indreapta spre cei considerati cu sanse mai mari de castig...iar altii poate nici nu se mai obosesc sa voteze. Opinia publica in acest caz e exprimata prin mass-media si sondaje de opinie. Ma interb daca oamenii n-ar stii care este ierarhia candidatilor sau preferintele marii majoritati...iar candidatii ar avea mijloace egale de propaganda electorala, care ar fi rezultatul voturilor...cat de diferite ar fi procentele. Opinia majoritatii poate corespunde interesului celor mai multi, dar poate fi si manipulata prin diverse mijloace.

Asadar...sa pastram democratia care am castigat-o acum 20 de ani...si sa o pazim de orice tiranie...a unui om, a majoritatii sau a unei minoritati...sa ne implicam, sa ne asumam responsabilitati..iar toate disputele si conflictele sa aiba loc doar pentru a aduce ceva mai bun.

27 noiembrie 2009

20 noiembrie 2009

Eu cu cine votez?

 Se apropie ziua alegerilor, si in mintea mea inca mai exista intrebarea asta. Am stiut clar de la inceput cu cine nu votez. Si am stiut si mai sigur ca o sa ma duc la vot. In ciuda faptului ca nu sunt prea mult interesata de politica, mai ales cand se refera la lucruri care mai putin ma intereseaza si pe care eu nici atat nu le pot influenta, in ce priveste mersul la vot, e un drept care il avem si o obligatie morala as zice eu. Chiar daca de cele mai multe ori ne ducem sa alegem raul cel mai mic. Chiar daca avem impresia ca votul nostru nu va influenta cu nimic. Votul tuturora influenteaza. Iar daca nu votam, si lucrurile iau o intorsatura si mai proasta, suntem direct responsabili. Ma doare cand vad ca majoritatea are de multe ori o opinie diferita de a mea, si ca am votat degeaba, insa sunt macar multumita ca mi-am exprimat optiunea.

12 noiembrie 2009

Despre dorinte


Vi s-a intamplat vreodata sa va doriti un lucru, sa investiti mult timp si energie pentru aceasta dorinta, iar cand, dupa multe eforturi , dorinta s-a implinit, sa nu simtiti satisfactia pe care v-ati imaginat-o? Dimpotriva , sa va simtiti doar obositi. Am gasit undeva, nu imi amintesc exact unde o explicatie..aceea ca ai cheltuit prea mult suflet. Adica ai avut prea multe nemultumiri si frustari pana sa ajungi la indeplinirea dorintei…incat bucuria care ti-o ofera nu le depaseste. E ca si cum ai platit un pret prea mare pentru un lucru. Sau poate ai asteptat prea mult timp..iar in timpul acesta alte lucruri au devenit mai importante…mai ramane in suflet nostru sau mai bine zis, in mintea noastra, amintirea dorintei..insa satisfactia pe care ti-o da implinirea ei acum e mai mica decat ar fi fost daca s-ar fi implinit cu ceva timp in urma.

26 octombrie 2009

Leapsa in poze

Incep sa ma prind si eu cum e cu lepsele astea pe blogosfera, iar daca am primit una de la Rontziki, ma straduiesc sa-i raspund :). La poza haioasa ..una din figurile pe care le face baiatul meu cand il fotografiez...da data asta era si intr-o prezenta feminina :) motiv in plus de a se prosti....

21 octombrie 2009

O imbratisare de toamna

A venit partea urata a toamnei...frigul care te patrunde parca pana in maduva oaselor, ploaie interminabila, ziua tot mai scurta...Nu-ti mai doresti decat sa dormi mai mult dimineata..sa nu mai iesi din casa...sa stai la caldurica..in casa ta..sau intr-o cabana de munte, s-auzi lemnele trosnind in soba, un ceai cald si niste brate calde sa te invaluie. Sa privesti pe geam frigul si ploaia, si sa te bucuri de caldura care te imbratiseaza. Asa si-n sufletul nostru e frig si ploaie uneori..abia atunci apreciem cand gasim un alt suflet care sa ne incalzeasca...

17 octombrie 2009

Sinead O'Connor - carte de vizita

Am gasit in sfarsit un articol mai complet si interesant despre ea: "Sinead O'Connor s-a nascut pe 8 decembrie 1966 in Dublin. Parintii ei, Sean (inginer) si Marie (croitoreasa), s-au casatorit de foarte tineri si au avut cinci copii. Sinead este fiica mijlocie a cuplului, care s-a destramat cand ea avea doar 8 ani. Cei trei copii mai mari, printre care si solista, au ramas cu mama....

16 octombrie 2009

Sinead O'Connor

Cautand muzica care sa se potriveasca sufletului meu, am zabovit in ultimele zile ascultand melodii interpretate de Sinead O'Connor. Am gasit pe youtube melodii care le ascultam cu mare palcere acum vreo 10 ani...si pe langa asta am fost placut surprinsa sa gasesc piese noi care nu le-am mai auzit, deosebit de frumoase si interpretari ale unor piese celebre, cu vocea deosebita a lui Sinead. O mare sensibilitate, emotie, caracter, curaj, trairi intense ..evoca cantecele ei. Frumusetea simplitatii, a trairilor pure. Ma impresioneaza in mod special atunci cand se aude doar vocea ei...fara nici un instrument, de o muzicalitate perfecta. Un mare talent zic eu, mai putin promovat la noi , nefiind probabil nici pe gusturile multora. Oricum, mare diferenta fata de muzica comerciala. Am vrut sa adun in aceasta postare mai informatii despre ea...

12 octombrie 2009

Muzicoleapsa

Am gasit pe blogul Saturnianului o idee interesanta, muzicoleapsa, o leapsa cu muzica care te reprezinta. Dintr-o infinitate de sunete si melodii, unele ne fac sa vibram mai mult, altele mai putin, unele se potrivesc cu o stare a noastra, sau cu ceva din interiorul nostru, altele nu. Diversitatea de preferinte in materie de muzica reflecta diversitatea naturii umane. Tot ceea ce ne place ne reprezinta, dar pe langa asta muzica poate accentua o anumita dispozitie sentimentala, sau te poate directiona spre o anumita stare. Totusi e foarte interesant ce anume determina aceste preferinte. Unul din motive e asocierea cu anumite sentimente sau amintiri care ne-au marcat sau ne produc placere. Am remarcat ca de multe ori preferintele sunt strans legate de perioada adolescentei, a tineretii, cand probabil traim mai intens pe plan sentimental. Si ceea ce se asculta in acea perioada ne influenteaza, de acolo alegem multe dintre preferintele noastre. Am ajuns si eu sa spun cand ascult o melodie ce era la moda cand eram prin liceu s-au facultate: "asta e o melodie de pe vremea mea" :)). Ascultand o asemenea melodie, pe langa placerea care am simtit-o prima data cand am ascultat melodia se adauga si amintirea unor sentimente, locuri dragi, persoane. :) Dar totusi, in afara de asta, avem ceva innascut, ce ne determina sa vibram la un ritm, la o voce, la anumite sunete, la niste versuri. De ce, de exemplu, la unii nu ne place muzica noastra traditionala, populara, si ne incanta ritmuri venite de pe meleaguri indepartate? ...

5 octombrie 2009

Muzeul Astra din Sibiu la inceput de octombrie

Am reusit , dupa cum imi propusesem, sa merg la Sibiu, in Dumbrava si sa viztez muzeul satului. A fost o adevarata nebunie pana am reusit sa ne imbarcam, dar a meritat. Nu am reusit sa vedem decat o parte...si fara a zabovi prea mult intr-un loc, dar cu siguranta o sa ne mai intoarcem. Baiatul meu era incantat ca are ce povesti la scoala la capitolul "noutati". Am prins o vreme superba, ador soarele de toamna, te mangaie usor fara a te deranja, te incarca cu energie si iti da o senzatie placuta, de relaxare. Si parca toate lucrurile au o stralucire aparte. Si frunzele care cad..nu evoca tristete.. invaluite in aceasta lumina si leganate de adierea blanda a vantului ..ci bucurie. Daca as fi o frunza as vrea sa cad intr-o asemenea zi de toamna..cu soare. Cata liniste evoca casutele acelea...cu aleile ingrijite, intr-o perfecta simbioza cu natura. Ce feerie de culori, nuante de verde, galbui si ruginiu, albastrul infinit al cerului si cate un norisor alb ratacit, culoarea lemnului, a pietrelor, a paielor...nu ma mai saturam privindu-le. Am luat o particica din ele cu ajutorul aparatului foto...si cred ca nu mai e nevoie sa spun mai multe.

29 septembrie 2009

Relatia de cuplu

Despre iubire, sentimentul acesta care da sens vietii, s-au scris atatea lucruri frumoase, cantece, poezii. Se spune ca Dumnezeu e iubire, eu as spune mai degraba ca Iubirea e Dumnezeu. Dar noi oamenii, traim o varietate de sentimente inauntrul nostru. Iubirea e cea care trebuie sa iasa invingatoare. Inca din povestile copilariei, invatam ca iubirea iese invingatoare si trece peste toate obstacolele. Dupa multe incercari..dragostea adevarata invinge…urmeaza o nunta mare iar finalul e …”si-au trait fericiti pana la adanci batraneti”. Ne asteptam sa se intample asa si in viata, dar oare in cate cazuri se intampla intr-adevar asa...

25 septembrie 2009

Despre iubire

Imi propusesem sa scriu ceva despre iubire, insa... mi-au fugit cuvintele...nu stiu unde...doar ca nu le gasesc. M-am trezit in schimb ascultand muzica... Aaaa, mi-am dat seama unde mi-au fugit cuvintele. Pe Duelul Mintilor!!

LOLITA FLORES-Naci en el Mediteraneo

 
LOLITA FLORES-Naci en el Mediteraneo Asculta mai multe audio Muzica

Citind blogul Lolitei, mi-am amintit de o alta Lolita, Lolita Flores, cantareata si actrita spaniola

21 septembrie 2009

Despre incredere



Increderea in tine insuti, increderea in viata, in iubire, in tot ce e bine si frumos, increderea in oamenii de langa tine. Toate astea sunt strans legate intre ele.



Multa vreme n-am inteles sensul cuvintelor biblice “crede si nu cerceta” Am legat a crede strict de procesul mental, de logica, abia mai tarziu mi-am dat seama ca de fapt acest “a crede” porneste de fapt din interior si e mai mult legat de ceea ce simti. Cuvintele lui Blaga “ eu nu strivesc corola de minuni a lumii, si nu ucid cu mintea, tainele ce le intalnesc…” m-au facut sa ma lamuresc mai mult asupra acestui lucru. Asa e si cu increderea in oameni, la o prima vedere s-ar parea ca e ceva legat strict de actiuni si fapte, de argumente, de mental. Asa e normal sa fie in afaceri, in parteneriate unde nu sunt implicate sentimente, insa in relatiile dintre oameni, prietenie, dragoste, e vorba de mai mult...

10 septembrie 2009

Despre nonconformism


N-am rezistat tentatiei sa nu preiau leapsa de la pheideas, pentru ca imi place mult subiectul. Nonconformismul…cred ca exista in fiecare din noi intr-o anumita masura si ne place sa credem ca avem ceva numai al nostru, ca suntem deosebiti, mai altfel decat altii. Numai ca nu toti avem curajul sa ne dezvoltam acea latura, sau nu incercam sa ne cunoastem, preluam anumite modele si devenim un fel de roboti. Sau poate pur si simplu nu dorim sa ne exteriorizam.
Asadar nonconformismul e legat de curaj, de incredere in sine, de inteligenta, de creativitate, de dorinta de exprimare. Insa nonconformismul poate fi si doar o forma de a iesi in evidenta,cum se intampla uneori in cazul tinerilor care nu si-au gasit propria identitate, fara un fond anume, ducand chiar la extravaganta. Asadar cred ca nu trebuie sa fim nonconformisti doar de dragul de a iesi in evidenta sau de dragul de a te opune unor idei, ci trebuie sa avem niste valori clare care trebuie sa le urmam.
Si daca vorbesc de nonconformism raportat la societate, nu pot sa nu leg asta de si de mediul in care traim. Educatia am primit-o de la parintii nostri care au fost influentati de comunism, unii dintre noi am trait o parte din viata in communism. Iar comunismul a incercat sa ne uniformizeze, sa ne distruga individualitatea, sa distruga increderea in noi insine si sa nu avem curajul de a fi altfel. Chiar si religiile fac asta impunand dogme si ritualuri. Democratia ne-a dat libertatea de exprimare, acces liber la informatii, mai mult curaj si balanta s-a dus apoi in cealalta parte, trezind in oameni dorinta de a-si exprima nonconformismul. Va amintiti ca imediat dupa revolutie, cum nu ne convenea ceva, imediat faceam cate o greva. Imi amintesc ca si la scoala am facut greva cand s-a schimbat directorul, care fusese dirigentele nostru, iar profesorii nu-l prea placeau pentru ca era prea sever si impunea reguli. Ca libertatatea a bulversat valorile e alta poveste, dar in ceea ce priveste manifestarea nonconforsmismului pe plan social, a deschis larg portile, si a permite manifestarea propriei individualitati, cel putin la nivel teoretic. Problema e ca s-au uitat adevaratele valori si s-au importat cele mercantiliste, iar opinia publica s-a format in functie de acestea. Asa ca ai ajuns sa fii nonconformist daca nu intereseaza banii sau daca iti place poezia.
Dar o sa revin la nonconformismul individual si la creativitate. Daca n-ar exista nonconformism, am face totul asa cum a fost facut pana acum, n-am evolua, am ramane pe loc. Incepem prin a fi conformisti, umblam pe cai batatorite si apoi ne desprindem, gasim ceva nou. Acel ceva nou se va batatori din nou de altii, si tot asa. Numai ca sa aduci ceva nou, trebuie intai sa cunosti bine ceea ce exista, altfel ceea ce ti se pare ca ai descoperit e posibil sa fii descoperit altii inaintea ta. Mai precizez ca acel ceva nou trebuie sa fie superior vechiului pentru a evolua.
Daca pe plan social putem fi constransi intr-un fel sau altul, individual avem mai multa libertate de a face ceea ce vrem, depinde de noi daca batatorim mai mult caile existente sau aducem ceva nou. E alegerea noastra daca ne ghidam viata dupa niste conceptii vechi, sau preluam idei noi care ni se par mai bune, daca gandim cu propria noastra minte sau cu a altora. In cazul asta nonconformismul duce la o evolutie personala.
Despre mine, imi place sa ma consider o noncoformista, prin simplul fapt ca nu-mi plac regulile, nu-mi plac prejudecatiile, nu-mi plac conceptiile invechite, nu-mi place sa generalizez.Pe plan social nu-mi manifest prea mult nonconforsmismul prin atitudine, imbracaminte asa ca persoanele care nu ma cunosc prea bine poate nu ar spune asta despre mine. Si nu fac asta probabil pentru ca nu imi place sa atrag atentia asupra mea. In schimb nu am nimic impotriva celor care vor sa fie mai “altfel” si apreciez curajul si originalitatea, nu insa si pe cei ce vor sa epateze. Pe plan individual, cei ce ma cunosc si-mi sunt apropiati stiu ca fac alergie la expresii de genul “asa trebuie”, sau “sa nu zica lumea”. La urma urmei avem orcand posibilitatea de a a alege, daca alegem calea batatorita e pentru ca noi consideram ca e buna, nu pentru ca “asa trebuie”. Consider ca trebuie sa ne ghidam dupa propriile noastre conceptii si valori, sa fim noi insine, nu sa traim intr-un anume mod pentru ca asa trebuie sau sau de gura lumii. Ma mai consider nonconformista pentru ca sunt impotriva oricaror idei preconcepute, si deschisa la tot ce e nou, imi place sa fiu creativa, atat cat sunt in stare si apreciez originalitatea.



9 septembrie 2009

Despre cum alegem


Viata noastra curge asemeni unui rau, nu-i putem opri cursul putem doar sa-i influentam traseul. Si facem asta permanent prin deciziile care le luam. Cat suntem mici depindem de deciziile parintilor nostri, apoi treptat luam noi singuri decizii, bune sau rele, sunt ale noastre. Cu siguranta au existat momente in viata fiecaruia, cand o anumita alegere ne-a influentat pentru totdeauna destinul. Nu putem sa ne schimbam trecutul, putem doar invata din el si cand avem ocazia sa luam decizii mai bune.
Si ajungem iar la o rascruce in viata noastra cand trebuie sa alegem pe ce drum o luam. Cum alegem? Ne gandim, anticipam, facem rationamente … decizia noastra oare va fi buna? Sau ne lasam ghidati de primul impuls, facem asa cum ne dicteaza intuitia, cum simtim. Probabil au fost cazuri cand a-ti luat decizii in ambele moduri. Care v-au dus la rezultate mai bune? Ma refer bune pentru voi, nu pentru altii, adica care v-au facut sa va simtiti mai fericiti, mai impliniti.
Suntem in primul rand rodul educatiei parintilor, al scolii, al religiei al societatii. Ne influenteaza modul lor de a gandi, valorile si poate la un moment dat uitam cine suntem noi, ce ne dorim noi de fapt. Multi parinti doresc sa realizeze prin copii lor ceea ce ei nu au realizat si ii influenteaza in acest sens. Dar nu stau sa-i observe, sa-i asculte ce vor ei de fapt.
Rationalul este automat implicat in orice fel de alegere, pentru ca orice fel de alegere o facem constient, depinde doar care sunt elementele care stau la baza alegerilor noastre..si ce are valoare pentru noi. Pentru unii conteaza ceea ce se vede ce e palpabil, lucruri, fapte, actiuni, pentru altii conteaza mai mult partea emotionala, depinde de structura fiecaruia. Asa, ca o tendinta, barbatii inclina spre prima parte a faptelor si a actiunilor, femeile spre partea emotionala, dar generalizarile sunt pur orientative. De fapt sunt impotriva generalizarilor si a clasificarilor . Acestea genereaza de regula prejudecati. Dar sa revin la alegeri.
M-a intrebat cineva de curand, daca aleg cu mintea sau cu sufletul si am raspuns fara ezitare: aleg cu sufletul, mintea mai poate gresi, sufletul nu greseste. Raspunsul asta l-am dat fara sa ma gandesc prea mult, pur si simplu asa mi-a venit. Si am spus asta din experienta mea de viata, dupa ce am luat mai multe decizii, unele mai mult cu mintea, altele mai mult cu sufletul si am constatat ca deciziile care mi-au adus cele mai mari satisfactii au fost acelea in care am facut ceea ce am simtit, fara sa ma las prea mult influentata de alte opinii. Suntem singurii responsabili de alegerile noastre. De fapt alegem cu mintea dar important e sa ne ascultam sufletul, sa ne cunoastem pe noi insine, ceea ce vrem, ceea ce conteaza pentru noi cu adevarat. Totul ne influenteaza, mediul social, cultural, educatie, etc. important e ca dincolo de toate acestea sa ne regasim pe noi insine. Sa gandim cu propria noastra minte, sa alegem ceea ce corespunde propriilor noastre valori.
Asta o facem cred pe masura ce ne maturizam, mai intai adunam informatii, apoi decantam…si facem alegeri …cu mintea…cu sufletul. Si in timp vedem rezultatul alegerilor noastre, si vedem ca intr-un anumit moment poate mintea noastra a fost influentata de anumiti factori si nu am luat decizia cea mai buna. Important e ca din toate astea sa invatam sa ne cunoastem. Sa nu trecem degeaba prin viata.

8 septembrie 2009

Undeva ...in Apuseni

Cred ca fiecare dintre noi are locuri dragi sufletului, locuri in care se regaseste, de care isi aduce aminte in unele momente, si de cele mai multe ori locurile acestea se leaga de copilarie, de clipele fericite, lipsite de griji care le-a trait in copilarie.
O mare parte din copilaria mea am petrecut-o intr-un mic sat din Apuseni, un sat mai singuratic, cu case razlete, cu mine de aur parasite prin preajma, cu padurea langa casa bunicii. Liniste..padure..izvoare... vantul mangaind crengile..miros de fan cosit...aer proaspat...brazi inalti...sufletul meu a ramas undeva pe acolo.
Am revazut locurile acestea...si am incercat sa surprind cateva imagini...timpul le-a mai schimbat.. si noi ne schimbam si privim poate cu alti ochi...dar sufletul ramane acelasi.








De pe un varf de deal, se zareste Detunata Mica, monument al naturii




Tot sus, un jneapan scaldat in soare







Izvoare cu apa rece...de-ti taie respiratia








Muschi verde...feriga...palaria sarpelui... parca din povestile cu zane










Padurea de brazi insa... nu mai e aceiasi, in locuri unde nu putea patrunde o raza de soare de desimea brazilor... acum.. e lumina, am ramas socata cum a disparut atata padure in cativa ani..si ce-a ramas in urma...copacii fara padure













26 august 2009

Rosia Montana...Rosia Montana Gold Corporation...
















" Muntii nostri aur poarta, noi cersim din poarta-n poarta"


Imi rasuna cuvintele astea in minte ca un refren si ma cuprinde tristetea cand ma gandesc la zona asta, de care sunt legata sufleteste. Vorbele astea au atata incarcatura pentru mine, sunt cuprinse in cartile de istorie, dar eu le-am auzit spuse de multe ori de bunica mea..si am simtit suferinta ce razbate din ele. Si resimt tristetea ori de cate ori revad zona..care pare uitata de lume, de unde majoritatea tinerilor au plecat in orase mai mari, sau in alte tari pentru o viata mai buna. In ultimul timp nu se mai intampla nimic in zona, nu se mai dezvolta nimic, toata lumea sta in asteptare. "-Ce face Goldul incepe, nu incepe, mai cumpara, mai da bani, nu mai da?" Oamenii acestia au dus o viata grea, au fost intr-un mediu inchis, iar acum primesc promisiuni de bunastare... oare cati dintre ei vad mai departe. Sau unii vad dar pun interesul personal mai presus, copii mei sunt plecati, eu ma aleg cu niste bani, ce mai conteaza ce se intampla pe urma...Va spun toate astea ca sa intelegeti de ce unii oameni sunt de acord cu proiectul initiat de Gabriel Resources.E ca si cum unei fete sarace, care nu prea stie ce se intampla prin lume, vine un tanar cu un Mertzan, si ii promite marea cu sarea, ea abia asteapta sa evadeze din viata monotona si fara perspective care o are. Ce sa intampla mai incolo..cred ca banuiti...
Am vazut campania promovata de RMGC la televizor si ma gandeam in sinea mea: se putea sa nu speculeze ei momentul cu criza pentru a-si indeplini interesele? Se folosesc de punctul asta sensibil pentru a putea manipula opinia publica. Si cu cat promisiunile lor sunt mai frumoase, si incercarea de a convinge mai mare, cu atat partea ascunsa a lucrurilor mai sumbra.
Primul meu gand a fost sa mai revad niste locuri frumoase din zona si sa fac niste poze...ca cine stie ce mai ramane din ele daca incepe proiectul. Vi le impartasesc si voua. In poze e "Taul Brazi" din Rosia Montana si "Piatra Corbului" monument natural.
Apoi cautand mai multe informatii ce apar pe net despre Rosia Montana, am dat de o postare de pe blogul lui pheideas, si m-am bucurat ca s-a gasit cineva care sa mai deschida ochii si mintile celor ce nu stiu prea multe despre ceea ce inseamna acest proiect, si nu doar prin cuvinte, ci cu argumente. Deocamdata ma alatur celor scrise de el, si o sa revin si eu asupra acestui subiect...

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails