Vise

    De cand ma stiu..am fost o visatoare. Si intotdeauna , mama mi-a spus ca nu e bine sa visez atat, sa fiu mai realista, mai cu picioarele pe pamant. Sa ma multumesc cu ce am, sa imi cunosc limitele..Ca visele nu ma fac fericita, ci imi creaza o stare de nemultumire. I-a fost teama ca asa visatoare fiind, o sa fac gesturi necugetate..sau o sa-mi pierd capul dupa vre-un baiat. Si nu s-a intamplat asta..pentru ca odata cu mult idealism..am si o doza suficienta de ratiune incat sa imi dau sema ca nu idealurile nu pot fi atinse..sunt doar undeva sus..ca o stea calauzitoare. Iar ceea ce visez nu mi se pare irealzabil. Sotul meu  imi sugereaza aceleasi lucruri..sa nu mai visez atata. Dar nimeni nu imi spune cum sa fac..ce sa fac cu visele mele. Nu inteleg ca asa sunt eu construita..iar daca imi ucid visele..ma ucid pe mine. M-am intalnit cu o prietena si imi spune ca ma vede schimbata..mai trista..ca acum cativa ani cand ne intalneam eram mai vesela. E drept am trecut printr-o perioada mai grea...am stat ceva timp destul de izolata, dar daca ma gandesc bine atunci aveam mai multe vise. Iar acum a mai venit si criza asta sa imi mai ciunteasca din ele..se duce speranta noastra ca o sa ne fie mai bine si o sa avem bani si timp pentru a face ceva pentru sufletul nostru..nu doar pentru a supravietui. Sau poate doar asa o sa ne dam seama ca ne-am consumat timpul si energia inutil..doar pentru material..si am uitat sa ne hranim sufletul cu vise. Ce suntem fara vise ..decat niste roboti..niste legume. eu una n-as putea trai fara vise, visele imi dau putere, sunt aripile cu care pot zbura. Doar ca atunci cand ne luam zborul..trebuie ca aripile noastre sa fie puternice. O sa am grija de aripile mele..sa mai pot sa zbor..iar cand intr-o zi imi voi da seama ca nu mai pot zbura...ma voi multumi sa-mi invat puisorii sa zboare.

Despre dorinte

Vi s-a intamplat vreodata sa va doriti un lucru, sa investiti mult timp si energie pentru aceasta dorinta, iar cand, dupa multe eforturi , dorinta s-a implinit, sa nu simtiti satisfactia pe care v-ati imaginat-o? Dimpotriva , sa va simtiti doar obositi. Am gasit undeva, nu imi amintesc exact unde o explicatie..aceea ca ai cheltuit prea mult suflet. Adica ai avut prea multe nemultumiri si frustari pana sa ajungi la indeplinirea dorintei…incat bucuria care ti-o ofera nu le depaseste. E ca si cum ai platit un pret prea mare pentru un lucru. Sau poate ai asteptat prea mult timp..iar in timpul acesta alte lucruri au devenit mai importante…mai ramane in suflet nostru sau mai bine zis, in mintea noastra, amintirea dorintei..insa satisfactia pe care ti-o da implinirea ei acum e mai mica decat ar fi fost daca s-ar fi implinit cu ceva timp in urma.