29 septembrie 2009
Relatia de cuplu
Despre iubire, sentimentul acesta care da sens vietii, s-au scris atatea lucruri frumoase, cantece, poezii. Se spune ca Dumnezeu e iubire, eu as spune mai degraba ca Iubirea e Dumnezeu. Dar noi oamenii, traim o varietate de sentimente inauntrul nostru. Iubirea e cea care trebuie sa iasa invingatoare. Inca din povestile copilariei, invatam ca iubirea iese invingatoare si trece peste toate obstacolele. Dupa multe incercari..dragostea adevarata invinge…urmeaza o nunta mare iar finalul e …”si-au trait fericiti pana la adanci batraneti”. Ne asteptam sa se intample asa si in viata, dar oare in cate cazuri se intampla intr-adevar asa... Toti am vrea ca dragostea noastra sa dureze toata viata, dar nu exista asemenea garantii. Am privit intotdeauna admirativ cuplurile care radiau de iubire, care pareau ca plutesc undeva deasupra lumii acesteia, ca nu mai au nevoie de nimic si de nimeni, tot universul reprezentandu-l persoana de langa el. Mi se parea ca nimic nu ar putea interveni intr-un astfel de cuplu, cum sa esueze un cuplu din prea multa iubire? Si dupa un timp, aflam cu stupoare ca s-au despartit . Si nu vorbesc de cupluri la a caror baza a stat doar atractia fizica, ci sentimente. Explicatia mi-a dat-o un profesor de sociologie, in facultate, spunandu-ne intr-un curs ca, pericolul intr-o relatie de cuplu este pierderea propriei individualitati. Adica sa te identifici atat de mult cu cealalta persoana incat sa uiti cine esti. Dorintele lui sa devina dorintele tale, sa nu mai ai propria dorinta. E iubire. E un sentiment ce vine din suflet, e minunat sa ai astfel de momente intr-o relatie, cu conditia sa nu-ti ingropi propria individualitate. Sa nu uitam ca intr-o relatie sunt 2 individualitati distincte, cu puncte comune..dar totusi diferiti. Sa iubesti intr-o relatie e o conditie necesara, dar nu si suficienta. Spuneam intr-un comentariu de pe Duelul mintilor ca iubirea in sine e simtire, pe cand relatia de iubire intre doua persoane implica si rationalul, mentalul. Poti iubi ceva ce nu-ti apartine, de la distanta, fara sa relationezi cu obiectul iubirii, fara sa astepti nimic in schimb. Sa iubesti inseamna sa simti, sa daruiesti. Intr-o relatie daruiesti si primesti la randul tau. Relatia se construieste in timp, pornind de la iubire si adaugand respect, incredere, intimitate. De ce ne implicam intr-o relatie..pentru a fi mai fericiti. Daca numai iubirea ne-ar face fericiti…am putea trai singuri…iubind, neasteptand nimic in schimb. Insa prin natura noastra umana avem diverse nevoi, nevoia de apreciere, de protectie, de siguranta, nevoile sexuale, nevoia de comunicare. In mare s-ar putea distinge trei laturi, latura sexuala a unei relatii, latura mentala si latura spirituala. Aceasta delimitare e orientativa, pentru ca toate aceste laturi se intrepatund, insa exista oameni axati mai mult pe latura mentala, altii pe latura spirituala, altii pe cea sexuala. Fericirea, implinirea unui cuplu, presupune compatibilitate in toate aceste aspecte. Daca unul din ele nu e implinit apre un gol…care va fi umplut intr-un fel sau altul. Am pornit de la premisa ca ne implicam intr-o relatie datorita faptului ca iubim, iar persoana pe care am ales-o credem ca e cea care ne poate face fericiti. Spuneam de asemenea intr-un comentariu..ca desi iubirea e ceva ce nu tine de vointa noastra si de rational, cred ca undeva in subconstient, persoana de care ne indragostim corespunde unor valori interioare…are anumite calitati pe care le apreciem in sinea noastra si care credem ca ne vor face fericiti. Unul din motivele pentru care disparea iubirea se poate datora faptului ca imaginea pe care ne-am format-o despre celalalt e mult diferita de realitate si daca fundamentul relatiei s-a dus, cu greu mai poate fi continuata din alte motive. In afara de iubire intr-o relatie trebuie sa existe comunicare. E un lucru pe care il auzim de multe ori, il stim foarte bine si cu toate acestea nu e asa usor de pus in practica. Comunicare nu inseamna doar sa vorbesti cu celalalt..sa-i transmiti ganduri si pareri, iar el sa faca acelasi lucru. Comunicarea inseamna sa-l asculti, sa-l intelegi si sa-l cunosti cu adevarat pe celalalt. Dificultatea in a comunica intr-un cuplu provine de multe ori din faptul ca barbatul si femeia vorbesc uneori limbaje diferite. De exemplu femeia comunica un mesaj pe plan sentimental, barbatul receptioneaza pe plan mental. Barbatii sunt orientati mai mult pe partea actiunilor, a faptelor, a ceea ce e palpabil, femeile pe partea sentimentala, intuitiva si de aici de multe ori apar dificultati in comunicare, asta asa, ca tendinta, sunt cazuri unde se intampla invers. Ca sa-l intelegem pe celalt trebuie sa intelegem modul lui de a privi lucrurile, asa cum pentru a comunica cu cineva trebuia sa-i cunosti limba. Asadar intr-o relatie nu trebuie sa te astepti ca celalt sa faca ceea ce ai face tu. Trebuie acceptat faptul ca celalat are propria individualitate si e diferit decat tine. E minunat sa inveti unul de la altul si sa evoluezi impreuna. Pentru a merge impreuna pe un drum, trebuie sa-l tii pe celalat langa tine si in acelasi timp sa-i acorzi libertatea de a fi el insusi. Nu e usor lucru…pentru ca de multe ori incercam sa impunem ceea ce credem noi ca e bine, sa-l transformam pe celalalt dupa felul nostru de a fi. In acelasi timp, daca nu-i acorzi celuilalt ceea ce are nevoie, automat il indepartezi de tine. Eu zic ca, odata ce exista iubirea..restul ar fi ca o negociere, ca un schimb in care fiecare sa indeplineasca o parte din dorintele celuilalt. Iar acest schimb trebuie sa fie echitabil..de ambele parti. Schimbul se refera doar la comportament, sentimentele nu se pot negocia. Asa cred ca ai putea ajunge la o armonie. Daca numai unul e dispus sa ofere, sa faca pe placul celuilalt, se acumuleaza sentimente de nemultumire, care la un moment dat vor exploda, iar iubirea va disparea. O relatie implinita pentru mine o imbinare de prietenie, iubire si sex, in aceasta ordine a importantei. As vrea sa mai mentionez, ca apreciez o relatie nu neaparat prin rezistenta ei in timp, ci prin satisfactia care o ofera. Important intr-o relatie e sa-ti gasesti fericirea, implinirea, chiar daca depui eforturi pentru asta si astepti, nu sa ramai doar impreuna cu pretul fericirii. Sunt cateva idei care le-am observat din experienta mea si a altora. Subiectul e inepuizabil…la fel ca atunci cand vorbim despre iubire, si are propriile nuante in functie de experienta fiecaruia. De aceea lansez aceasta postare ca punct de dezbatere pe Duelul Mintilor, pentru a afla si alte opinii si pentru a descifra secretele unei relatii reusite.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Cineva zicea ceva de genul "situatia se schimba in permanenta", asa ca avem tot timpul o provocare in fata nu ? altfel ar fi prea plictisitor totul, eu unul as vedea cele trei aspecte ale relatiei nu atat de fixe, partenerii evolueaza in timp... o experienta placuta sau traumatizanta iti poate pune in fata alt om...
RăspundețiȘtergereFoarte adevarat ceea ce spui, si de aici capacitatea de a mentine o relatie e legata de cum facem fata acestor schimbari..si bineinteles de ..comunicare permanenta.
RăspundețiȘtergereApropo de schimbari si experiente, o etapa importanta in evolutia unui cuplu este nasterea unui copil. Mi-a fost greu sa inteleg cum se face ca unii sa despart la putin timp dupa nasterea unui copil. M-am intrebat, de ce oare nu si-au dat seama ca relatia nu merge inainte de a aparea copilul, ar fi fost mai simplu si n-ar mai fi fost implicat un copil nevinovat. Mai e si prejudecata ca un copil sudeaza si intareste cuplul. E o experienta noua, o proba sa zicem care poate intari cuplul, dar il poate si destrama.
RăspundețiȘtergereCand nu mai iubesti, nu ti se pare ca tradezi ?
RăspundețiȘtergere:) pe cine? pe tine sau pe celalalt? Il tradezi pe celalalt daca el te mai iubeste. Depinde si de ce nu mai iubesti. Si probabil va fi o lupta intre ratiune si simtire...tu ce crezi ca va invinge?
RăspundețiȘtergereCred ca asa se intampla intr-o relatie cand se prabuseste, unul nu mai iubeste, dar nu renunta la relatie ca sa nu tradeze, celalt cu timpul o sa simta..si pana la urma relatia tot se va prabusi.
RăspundețiȘtergereOrice relaţie se bazează pe principii. Atunci când unul a ales să fie în compania celuilalt a jurat că vor fi împreună şi la bine şi la greu. Dacă dai înapoi la greu, înseamnă că nu respecţi principiile relaţiei la care te-ai angajat iniţial de bună voie. A respecta principiile relaţiei înseamnă a face tot posibilul pentru a salva relaţia respectivă. Şi cum omul este cea mai inteligentă fiinţă de pe planetă, este greu să găseşti limitele capacităţii sale de a rezolva o problemă (banală) precum aceea de a întreţine o relaţie şi de a o face să strălucească.
RăspundețiȘtergereSuntem în stare să facem lucruri extrem de dificile, mult mai dificile decât greutăţile prin care poate trece o relaţie vreodată. Prin urmare, faptul că nu ai fost capabil să respecţi principiile şi jurămintele relaţiei nu prea poate fi scuzat de niciun impediment apărut în calea voastră.
Dealtfel, rostul jurămintelor este tocmai acela de a te obliga să urmezi oricând (deci şi atunci când îţi poţi pierde capul) nişte reguli cu care ai fost de acord atunci când erai lucid, atunci când ai ales să fii în compania partenerului de viaţă. Persoana pe care ai ales-o atunci nu s-a schimbat şi nici nu se va schimba vreodată atât de fundamental încât să ai motive întemeiate de a spune că nu mai poţi trăi cu ea.
Totul este să accepţi că relaţia ta poate fi doar ceva mai complicată uneori decât a altora şi să nu te descurajeze vreodată continuarea ei, în ciuda greutăţilor întâmpinate. Aşa cum sinuciderea nu este o soluţie în faţa problemelor vieţii, tot astfel nici abandonarea eforturilor de a menţine vie o relaţie nu este dezirabilă. În plus, chiar dacă pot trece ani buni în care relaţia scârţâie, este posibil să apară decenii de fericire, căci depindem de creier, de acest organ foarte adaptabil care ne poate schimba în bine cât ai clipi.
@Abel, vorbesti de principii si juraminte, de rational, de creier :) Unde e dragostea? Prea multa ratiune poate ucide dragostea in cadrul unei relatii. Sunt de acord cu dezideratul de a pastra o relatie pentru toata viata, insa pe alte fundamente, ce tin de prezent, de sentimente, de comunicare, de relatia in sine, nu pe acela ca ai jurat odata. Poate sa merga o relatie pornind si de la "trebuie" si chiar sa fie mult mai stabila, insa nu va avea farmecul si profunzimea unei relatii bazate pe sentimente, pe "vreau", pe libera alegere. O relatie poate exista foarte bine fara juraminte care sa te oblige :)
RăspundețiȘtergereE-adevărat că o relaţie poate exista şi fără jurăminte, dar ea nu poate fi o relaţie deplină şi nici durabilă. Avem nevoie de „trebuie” pentru că ceea ce „vreau” azi poate să se schimbe mâine când voi da de altceva mai interesant. Dacă ar fi să ne schimbăm partenerii după cât de interesanţi sunt, i-am schimba în fiecare oră.
RăspundețiȘtergereO relaţie este atât de importantă încât nu o putem lăsa la voia întâmplării fără acel „trebuie” după care să ne ghidăm când nu mai avem inspiraţia de moment.
Raţiunea dusă la extrem nu poate fi dăunătoare, ci doar raţiunea prost înţeleasă. Raţiunea adevărată este maleabilă, adaptabilă, înţelegătoare.
În fine, eu prefer o relaţie stabilă în schimbul uneia plină de farmec, mai ales că nu cred în existenţa relaţiilor veşnic pline de farmec. Şi, mai mult de atât, stabilitatea unei relaţii nu este incompatibilă cu farmecul ei, dar atunci când trebuie ales între cele două, eu voi alege stabilitatea.
In primul rand as vrea sa precizez, ca ceea ce am scris nu se refera la relatia mea, sunt observatii la ceea ce am vazut si parerile mele referitoare la anumite aspecte. Sunt de acord ca trebuie sa ne ghidam dupa anumite principii si valori, iar atata timp cat acestea sunt bine inradacinate si in concordanta cu ceea simtim, nu sunt impuse sau copiate, ele sunt stabile si in consecinta si noi vom fi stabili intr-o relatie. Aceasta trebuie sa fie valabil pentru ambii parteneri. Fundamentul stabilitatii e asadar in noi, nu in "trebuie". Poate fi doar o diferenta de perceptie intre "trebuie" si "vreau", insa prefer sa spun ca "vreau" si atunci cand fac lucruri impuse de anumite principii, deoarece eu mi-am ales acele principii. Juramintele insa, proiecteaza in viitor starea actuala, e ceva ce simti in momentul respectiv, insa nu poti sti ce schimbari se pot produce in viitor. Sunt de prisos atunci cand oamenii nu se schimba si vor fi uitate atunci cand ceva s-a schimbat. Relatia ideala o vad stabila si plina de farmec :).
RăspundețiȘtergere