10 septembrie 2009

Despre nonconformism


N-am rezistat tentatiei sa nu preiau leapsa de la pheideas, pentru ca imi place mult subiectul. Nonconformismul…cred ca exista in fiecare din noi intr-o anumita masura si ne place sa credem ca avem ceva numai al nostru, ca suntem deosebiti, mai altfel decat altii. Numai ca nu toti avem curajul sa ne dezvoltam acea latura, sau nu incercam sa ne cunoastem, preluam anumite modele si devenim un fel de roboti. Sau poate pur si simplu nu dorim sa ne exteriorizam.
Asadar nonconformismul e legat de curaj, de incredere in sine, de inteligenta, de creativitate, de dorinta de exprimare. Insa nonconformismul poate fi si doar o forma de a iesi in evidenta,cum se intampla uneori in cazul tinerilor care nu si-au gasit propria identitate, fara un fond anume, ducand chiar la extravaganta. Asadar cred ca nu trebuie sa fim nonconformisti doar de dragul de a iesi in evidenta sau de dragul de a te opune unor idei, ci trebuie sa avem niste valori clare care trebuie sa le urmam.
Si daca vorbesc de nonconformism raportat la societate, nu pot sa nu leg asta de si de mediul in care traim. Educatia am primit-o de la parintii nostri care au fost influentati de comunism, unii dintre noi am trait o parte din viata in communism. Iar comunismul a incercat sa ne uniformizeze, sa ne distruga individualitatea, sa distruga increderea in noi insine si sa nu avem curajul de a fi altfel. Chiar si religiile fac asta impunand dogme si ritualuri. Democratia ne-a dat libertatea de exprimare, acces liber la informatii, mai mult curaj si balanta s-a dus apoi in cealalta parte, trezind in oameni dorinta de a-si exprima nonconformismul. Va amintiti ca imediat dupa revolutie, cum nu ne convenea ceva, imediat faceam cate o greva. Imi amintesc ca si la scoala am facut greva cand s-a schimbat directorul, care fusese dirigentele nostru, iar profesorii nu-l prea placeau pentru ca era prea sever si impunea reguli. Ca libertatatea a bulversat valorile e alta poveste, dar in ceea ce priveste manifestarea nonconforsmismului pe plan social, a deschis larg portile, si a permite manifestarea propriei individualitati, cel putin la nivel teoretic. Problema e ca s-au uitat adevaratele valori si s-au importat cele mercantiliste, iar opinia publica s-a format in functie de acestea. Asa ca ai ajuns sa fii nonconformist daca nu intereseaza banii sau daca iti place poezia.
Dar o sa revin la nonconformismul individual si la creativitate. Daca n-ar exista nonconformism, am face totul asa cum a fost facut pana acum, n-am evolua, am ramane pe loc. Incepem prin a fi conformisti, umblam pe cai batatorite si apoi ne desprindem, gasim ceva nou. Acel ceva nou se va batatori din nou de altii, si tot asa. Numai ca sa aduci ceva nou, trebuie intai sa cunosti bine ceea ce exista, altfel ceea ce ti se pare ca ai descoperit e posibil sa fii descoperit altii inaintea ta. Mai precizez ca acel ceva nou trebuie sa fie superior vechiului pentru a evolua.
Daca pe plan social putem fi constransi intr-un fel sau altul, individual avem mai multa libertate de a face ceea ce vrem, depinde de noi daca batatorim mai mult caile existente sau aducem ceva nou. E alegerea noastra daca ne ghidam viata dupa niste conceptii vechi, sau preluam idei noi care ni se par mai bune, daca gandim cu propria noastra minte sau cu a altora. In cazul asta nonconformismul duce la o evolutie personala.
Despre mine, imi place sa ma consider o noncoformista, prin simplul fapt ca nu-mi plac regulile, nu-mi plac prejudecatiile, nu-mi plac conceptiile invechite, nu-mi place sa generalizez.Pe plan social nu-mi manifest prea mult nonconforsmismul prin atitudine, imbracaminte asa ca persoanele care nu ma cunosc prea bine poate nu ar spune asta despre mine. Si nu fac asta probabil pentru ca nu imi place sa atrag atentia asupra mea. In schimb nu am nimic impotriva celor care vor sa fie mai “altfel” si apreciez curajul si originalitatea, nu insa si pe cei ce vor sa epateze. Pe plan individual, cei ce ma cunosc si-mi sunt apropiati stiu ca fac alergie la expresii de genul “asa trebuie”, sau “sa nu zica lumea”. La urma urmei avem orcand posibilitatea de a a alege, daca alegem calea batatorita e pentru ca noi consideram ca e buna, nu pentru ca “asa trebuie”. Consider ca trebuie sa ne ghidam dupa propriile noastre conceptii si valori, sa fim noi insine, nu sa traim intr-un anume mod pentru ca asa trebuie sau sau de gura lumii. Ma mai consider nonconformista pentru ca sunt impotriva oricaror idei preconcepute, si deschisa la tot ce e nou, imi place sa fiu creativa, atat cat sunt in stare si apreciez originalitatea.



4 comentarii:

  1. Asa este, avem oricand posibilitatea de a alege si de a gandi noi pentru noi, nu ceilalti :) N-as putea spune daca imi plac sau nu regulile, cele care se potrivesc cu ce vreau si cred eu, imi plac, celelalte nu. Nu-mi place sa generalizez si sa judec oamenii, nu ne putem abtine mereu, dar incerc...Cred ca de fapt cu totii cautam un echilibru intre "trebuie" si "vreau", nu intotdeauna refuzam ceea ce trebuie si facem ceea ce vrem, dar e bine sa o facem macar cand avem posibilitatea de alegere...
    Am scris si eu pe tema asta, viziunea mea despre neconventional, raportata la ce se intampla acum, nu la ce se intampla pe vremuri cand conceptele conventional-neconventional erau poate mai usor de delimitat :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Felicitari ! :) Ar fi frumos sa-ti urmezi nonconformismul si in viata. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Rontziki, eu m-am declarat nonconformista raportandu-ma la majoritatea oamenilor si conceptiilor pe care le-am intalnit in viata mea. E foarte adevarat ce ai scris, ca depinde la ce te raportezi. Si eu sunt de parere ca nu e important daca esti sau nu conventional, important e sa fii tu insuti. Cat despre "trebuie" tu treci prin prisma ratiunii si a valorilor tale personale, insa sunt multi oameni care nu fac asta, a caror viata e guvernata de "trebuie" si de "ce zice lumea"

    RăspundețiȘtergere

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails