Despre incredere

Increderea in tine insuti, increderea in viata, in iubire, in tot ce e bine si frumos, increderea in oamenii de langa tine. Toate astea sunt strans legate intre ele.

Multa vreme n-am inteles sensul cuvintelor biblice “crede si nu cerceta” Am legat a crede strict de procesul mental, de logica, abia mai tarziu mi-am dat seama ca de fapt acest “a crede” porneste de fapt din interior si e mai mult legat de ceea ce simti. Cuvintele lui Blaga “ eu nu strivesc corola de minuni a lumii, si nu ucid cu mintea, tainele ce le intalnesc…” m-au facut sa ma lamuresc mai mult asupra acestui lucru. Asa e si cu increderea in oameni, la o prima vedere s-ar parea ca e ceva legat strict de actiuni si fapte, de argumente, de mental. Asa e normal sa fie in afaceri, in parteneriate unde nu sunt implicate sentimente, insa in relatiile dintre oameni, prietenie, dragoste, e vorba de mai mult...

Vorbind despre incredere, persoanele exculsiv rationale sufera de o neincredere cronica…pun la indoiala tot ce vad . Din punct de vedere logic avem tot timpul cel putin 2 posibilitati: da sau nu , bun sau rau, de exemplu daca ne referim la o persoana aceasta poate sa fie si sa actioneze asa cum credem noi..sau poate sa ne insele asteptarile. Asa ca, ghidandu-ne exclusive dupa logica nu putem avea niciodata incredere deplina in cineva. Cunoscand acea persoana, anticipezi felul de a fi si actiunile in functie de ceea ce stii despre el, iar in cazul unei persoane necunoscute in functie de ce cunosti despre alti oameni, dar mintea ta iti spune ca exista oricand si celalta posibilitate. Increderea cred ca tine de ceva ce foloseste mintea dar in acelasi timp o depaseste…cred ca tine mai mult de suflet si e ceva instinctiv. Asa cum am scris in Despre cum alegem mintea mai usor poate gresi si poate fi influentata din exterior, de fapte, ganduri, prejudecati, pe cand sufletul e autentic, trebuie doar sa inveti sa-l asculti.

Ce mi se pare foarte interesant e faptul ca simtind intr-un anume fel, adica fiind increzatori sau neincrezatori, determinam pe cei din jurul nostrum sa actioneze ca atare. Stiti cum se zice ca “de ce ti-e frica nu scapi” si e foarte adevarat. Dar e vorba de neincrederea si frica care o simtim in subconstientul nostru, putem sa spunem ca avem incredere si in sinea noastra sa domine frica de a se intampla contrariul . Ati observat ca, de multe ori, persoane excesiv de geloase isi aleg parteneri care ii insala ?

Asadar cred ca increderea pleca din noi, noi alegem daca vrem sa avem incredere in cineva sau nu, iar daca alegem sa avem incredere inseamna ca ne asumam automat si riscurile. Asta e viata, curajul de a-ti asuma riscuri. Si numai asa poti trai cu adevarat, si numai asa poti iubi cu adevarat, avand incredere si asumandu-ti riscuri. Mintea te ajuta sa-ti alegi oamenii in care sa ai incredere si sa-ti minimizezi riscurile, dar sufletul te ajuta sa ai incredere.

Increderea in oameni e strans legata de increderea in noi insine si de iubire. Tot ce se intampla in jurul nostru si ne afecteaza increderea in noi, afecteaza si increderea in oameni in general. De asemenea, daca iubim si suntem iubiti, increderea in oameni creste. Iar dezamagirile si suferinta ne fac sa ne indoim.

Am vorbit pana acum despre increderea in oameni in general, daca e sa ma refer la o relatie, acolo increderea se construieste in doi. Si cel mai important lucru e sinceritatea. Intr-o relatie de cuplu, iubind pe cineva alegi sa ai incredere, cand se clatina increderea inseamna ca s-a intamplat ceva cu iubirea. Dar despre relatiile de cuplu am sa scriu intr-o postare viitoare.