Eckhart Tolle - "Un pamant nou"

O carte ce mi-am cumparat-o cu ceva timp in urma..pe care insa n-am gasit ragazul si linistea sa o citesc. Aseara am deschis-o la intamplare..si ceea ce am citit mi se pare ca explica foarte bine ceea ce observam de multe ori in jurul nostru. Si un argument in plus de a ne cunoste, de a corela gandirea cu ceea ce simtim, intuim, cu esenta fiintei noastre. Redau un fragment si astept opinii pro sau contra.

" Gândirea majorităţii oamenilor este, în cea mai mare măsură , involuntară , automată ş irepetitivă . Nu este altceva decât un fel de zgomot mental haotic care nu îndeplineşte un scop real. Mai exact spus, nu voi gândiţi: gândirea vi se întâmplă . Afirmaţia „gândesc” implică voinţă ,implică faptul că aveţ i un cuvânt de spus în chestiunea respectivă , că există o alegere din partea voastră , însă în privinţa majorităţii oamenilor nu este cazul să spunem nici măcar acest lucru.„Gândesc” este o afirmaţie la fel de falsă precum „diger” sau „îmi circul sângele”. Digestia se întâmplă, circulaţia se întâmplă , gândirea se întâmplă .Vocea din minte are o viaţă a ei, proprie. Majoritatea oamenilor sunt la mila acestei voci, sunt posedaţi de gândire, de minte. Şi din moment ce mintea este condiţionată de trecut, sunteţi forţaţi să reconstituiţi trecutul iar şi iar. Termenul oriental referitor la acest aspect este karma. Cât ă vreme vă identificaţi cu vocea respectivă nu ştiţi, desigur, acest lucru. Dacă l-aţi şti, n-aţi mai fi posedaţi, deoarece sunteţi posedaţi cu adevărat doar atunci când luaţi entitatea care vă posedă drept voi înşivă , adică atunci când deveniţi una cu ea. De mii de ani încoace umanitatea este tot mai posedată de minte, nereuşind să-şi dea seama că entitatea care o posedă „nu este sinele”. Prin identificarea completă cu mintea a prins viaţă un fals sentiment de sine, egoul. Densitatea egoului depinde de gradul în care voi — conştiinţa — vă identificaţi cu mintea, cu gândirea. Gândirea reprezintă doar un aspect minuscul din totalitatea constiinţei, totalitatea a ceea ce sunteţi. Gradul de identificare cu mintea diferă de la persoană la persoană . Sunt oameni care se bucură de răgazuri în care sunt eliberaţi de ea, oricât de scurte ar fi acestea, iar pacea, bucuria şi însufleţirea pe care le trăiesc în acele momente fac ca viaţa să merites ă fie trăită. Tot în astfel de momente apare creativitatea, iubirea si compasiunea. Alţi oameni se află constant în capcana egoului. Sunt înstrăinaţi de ei  înşişi, de alţii şi de lumea înconjurătoare. Când îi priviţi, vedeţi pe faţa lor încordarea, sprâncenele ridicate, expresia absentă sau privireaa ţintită . Cea mai mare parte a atenţiei lor este absorbită de gândire, de aceea nu vă văd şi nu vă aud cu adevărat. Nu sunt prezenţi în nicio situaţie, atenţia lor fiind ori îndreptat ă către trecut, ori plecată în viitor, acestea existând, desigur, doar în minte, sub formă de gânduri. Sau relaţionează cu voi prin intermediul unui rol pe care-l interpretează , nefiind ei înşişi. Majoritatea oamenilor sunt înstrăinaţi de ceea ce sunt, iar unii sunt atât de înstrăinaţi, încât  modul în care se comportă sau interacţionează este văzut ca „fals” de aproape toţ i ceilalţi, în afară de cei care sunt la fel de falşi, la fel de înstrăinaţi precum ei."