9 martie 2011

Daniel Avram







2 comentarii:

  1. Atâta tristeţe, atâtea tăcute dureri, de parcă şi cântul ne plânge ... Avem încă puterea de-a stoarce lacrima, de a o-ascunde, ivind din când în când o picătură de frumos cu care să ne mai alinăm sufletele.
    Urâtă Babă! Şi în semnele-i nu prea-i de bine...
    Mulţumesc pentru cântecele plăcute!

    RăspundețiȘtergere
  2. @Danielle..asa e..si tristetea si durerea sunt parte din noi..si da..e bine cat mai avem puterea de a le transforma intr-o picatura de frumos..de fapt cred ca pana la urma asta ar fi menirea noastra..Ma bucur ca ti-au placut cantecele :)

    RăspundețiȘtergere

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails