17 ianuarie 2011
Dincolo de cuvinte...
Dincolo de cuvinte..sunt oameni..suflete de oameni. Comunicam..ne exprimam ganduri, trairi..ne cunoastem unii pe altii..dar cat de mult putem sa trecem..dincolo de cuvinte..?
Ne folosim de cuvinte pentru a relationa cu ceilalti, pentru a ne exprima si pentru a invata de la altii. Le putem deci folosi pentru a incerca sa ne intelegem pe noi si pe ceilalti..sau pentru a ne ascunde in spatele lor, pentru a obtine ceva, pentru a manipula.
Cuvintele..esarfe colorate care ne invaluie..uneori acoperindu-ne in mii de straturi..sa nu ne mai ghiceasca nimeni..alteori esarfe care cad spunand acesta/aceasta sunt..
Nu i-am inteles niciodata pe oamenii care folosesc cuvintele pentru a se ascunde..pentru a crea false iluzii..pentru a manipula sufletul cuiva. Ce se poate obtine decat o falsa iubire sau falsa prietenie. O iluzie. Iar iluziile se vor intoarce odata si odata impotriva lor.
In mod cert comunicarea este o necesitate. Prin comunicare transmitem informatii, argumente logice sau sentimente..iar dezvoltarea comunicarii in sfera informatiilor, cercetarilor..o poate ridica la rang de stiinta...si orientarea spre transmiterea starilor, sentimentelor o ridica la rang de arta.
Pentru mine comunicarea este in primul rand o necesitate..iar atunci cand vrei sa transmiti ceva..cred ca trebuie sa pornesti de la a avea ce transmite. A comunica doar de amorul artei ..mi se pare o forma fara fond..sa insiri vorbe goale cand nu ai nimic de spus.. Si in cazul acesta nu se va ajunge la o comunicare reala..pentru ca la un moment dat se va simti lipsa fondului.
In mod cert transmitem si ganduri si ceea ce simtim..nimeni nu le poate separa..ci doar ne orientam mai mult asupra unora sau altora. O comunicare superioara realizam tocmai din constientizarea a ceea ce e in spatele unui gand..a ceea ce a simtit persoana care a vrut sa transmita ceva..nu strict a informatiei. De aceea se pare ca femeile, mai empatice si intuitive prin natura lor..se descurca mai bine in domeniul comunicarii..cu exceptile de rigoare..bineinteles :). Si nu cred ca cei care simt mai mult decat gandesc au atins un nivel superior..ci cei care reusesc sa le imbine ..sa inteleaga ce simt. Si mai cred ca simtirea primeaza gandirii..asa ce degeaba incerci sa simti ceea ce gandesti..cand mai intelept ar fi sa intelegi ceea ce simti.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
LinkWithin
Fly,
RăspundețiȘtergeremie mi-au plăcut grozav cuvintele cuiva care i s-a adresat, la un moment dat, unui înfocat vorbitor cam aşa:
"Prietene, cel care EŞTI îmi vorbeşte aşa de asurzitor, încât nici nu mai pot auzi cele ce îmi spui!..."
Ştii, în decursul timpului, eu am început să mă delectez mai ales cu...tăcerile! Îmi place tot mai mult să le caut, să le simt, să le trăiesc. Şi tăcerile dintre sunetele muzicale, şi tăcerile dintre cuvinte, ba chiar şi acelea dintre două respiraţii...
Aşa că aş parafraza titlul postării tale, făcând cumva o altă trimitere: la cuvintele din adâncul cuvintelor, la acel spaţiu interior unde nici un cuvânt nu se mai POATE articula...
Cred că la acel spaţiu se refereau şi marii mistici. Cei care mărturiseau că, oricât de mult ar vrea, nu POT descrie în cuvinte omeneşti experienţele avute.
Şi că cine POATE face acest lucru, NU a trăit o veritabilă experienţă înălţătoare, autentic spirituală.
E tare, tare mult de discutat pe tema asta!
Chiar şi numai dacă ne-am gândi la modalităţile diverselor arte de a comunica propriul lor frumos, ar trebui să refacem sute şi mii de ani de meditaţii foarte profunde.
Oricum, e tare bine şi frumos să avem ocazia, ca acum, măcar să ne amintim marile repere. Şi să le transpunem, cât de cât, în propria viaţă.
Pup şi îmbrăţişare maareee! :)
Da..tacerile acelea de dincolo de cuvinte..pline de simtire. Dar pana sa ajungi sa le intelegi..ai nevoie si de ganduri..de cuvinte. Avem nevoie si sa ne inteleaga altii..si noi sa-i intelegem pe cei ce nu simt la fel. :) Iar reperele..reperul..nu ar trebui sa fie de fapt in noi?
RăspundețiȘtergereFrumos ... ! M-ai lasat fara cuvinte. :) Oare de ce ? :)
RăspundețiȘtergereRaspunsul il ai doar tu...:) La toate de ce-urile noastre raspunsurile sunt in noi..in tacerile noastre..cum bine spune alessia :)
RăspundețiȘtergereDa, dincolo de cuvinte sunt oamenii, cu sufletele lor.
RăspundețiȘtergereInsa oamenii vor de foarte multe ori si putere, influenta asupra altora. Ii vrajesc, apoi ii stapanesc. Exista pretutindeni aceasta dualitate intre bine si rau, intre alb si negru, intre frumos si hidos. Este bine sa ne cunoastem si sa ne iubim mai intai pe noi insine inainte de a incerca sa daruim.... sa ne daruim. E valabil si in cazul cuvintelor, fiindca si ele tot daruri sunt. Un cuvant frumos care iti este adresat te inalta si te fericeste. Dar daca dupa el urmeaza un altul, cu sens opus, acesta din urma distruge. Dezbina ceva in tine, deruteaza constructia logica pe care ti-o facusei.
Si eu ma aflu pe-aici, prin blogosfera, tot pentru comunicare. Si pentru ca imi plac oamenii, imi place sa-i cunosc, asa cum sunt ei. Caci stiu ca intotdeauna vom fi atrasi cu totii spre partea luminoasa din noi... Macar tinta ne e comuna. Cat despre caile de a ajunge "acolo", mai drepte sau mai intortocheate... fiecare dupa cugetul si constiinta sa!
Ma bucur ca ai deschis discutia...
Te imbratisez.
Tacerile sunt (sau ar putea fi) catifele care mangaie si vindeca. Avem nevoie sa invatam sa tacem... si sa ascultam.
RăspundețiȘtergereDraga @acuarele..cred ca avem nevoie si sa invatam unii de altii..unii dintre noi ar trebui sa invete sa asculte mai mult..altii sa transmita, sa se exprime mai mult :). Suntem diferiti si in ce priveste exteriorizarea...si in ce priveste scopul sau intentiile din spatele cuvintelor.
RăspundețiȘtergereDar daca te cunosti bine pe tine si ai incredere in tine..sansele de a fi influentat sau dominat sunt mici :)
In schimb..chiar si in spatiul virtual..am senzatia ca intelegerea si comunicarea trece dincolo de cuvinte...cu anumite persoane, nu-i asa ? :)
Da, e adevarat ce spui.
RăspundețiȘtergereSi daca unii dintre noi sunt mai slabi, mai vulnerabili, ei n-ar trebui loviti de cei "cu muschi". Fiecare om are in sufletul lui o comoara care nu trebuie calcata in picioare.
Cat despre comunicarea dincolo de cuvinte, aici e chiar un subiect vast si fascinant!... :)
suntem facuti sa interactionam,comunicarea fiind acel fir nevazut care tese legaturi cu modele si culori diferite intre noi si cei cu care intram in contact...
RăspundețiȘtergerecomunicarea ne incarca,ne potenteaza sau ne scurt-circuiteaza...dar are o calitate definitiva...ne face sa constientizam ca suntem vii si mai ales ca ne traim viata...
recluziunea este una dintre cele mai teribile forme de tortura...
:)..asa e pandhora..ce ne-am face sa nu putem comunica..in sensul de a transmite emotii si sentimente..mai ales unii dintre noi :). Mi-ai fost draga..de cand am inceput sa "comunicam" virtual.
RăspundețiȘtergeresi tu mie...am vrut sa-ti spun de mult lucrul asta...imi dai senzatia unei plapumioare calduroase in care te culcusesti cand esti obosit sau zgribulit de frig...ierata sa-mi fie comparatia...dar...asa te timt eu :)
RăspundețiȘtergere:)) sunt plapumioara 4 anotimpuri..mai groasa..mai subtire..pe cum e nevoie :) Si stau aproape de surse de caldura..sa nu ma racesc prea tare pe gerurile astea :D
RăspundețiȘtergereDefinitii ale comunicarii sunt multe. Una dintre el ear fi: “ Schimbul de ganduri, opinii, idei sau informatii
RăspundețiȘtergereprin vorbire, scriere sau gesturi, comunicarea este, de asemenea, un schimb de sentimente si atitudini.”
Cand exista o ruptura in comunicarea intre oameni, timpul este irosit si comunicarea trebuie repetata.
Aceasta este solutia simpla. Majoritatea timpului, totusi, nu este asa de simplu. Aceste rupturi pot duce la
conflicte si mai rau. Greseli costisitoare sunt facute, frustrarea acumulata duce la furie, lucru din care va
rezulta demotivarea si un rapid declin al productivitatii.