29 noiembrie 2010

Despre fericire

   
O dezbatere pe Duelul Mintilor..mi-a adus aminte de un cantec ce-l fredonam cu ani in urma... versurile lui exprimand oarecum si ideea mea despre fericire...


 

Fericirea mea acum a capatat mai multe chipuri..priviri inocente de copil,..un "te iubesc, mami" atat de sincer si firesc ..oameni dragi, suflete minunate ce le-am simtit aproape cand aveam nevoie.

Sa vorbim de fericire..sa vorbim de iubire..dar pot oare vorbele sa spuna prea multe? Pentru ca acestea sunt stari ..se simt..se traiesc...nu dureaza decat fractiuni de secunda..in momentul in care ai inceput sa gandesti..isi iau zborul. Dar noi le vrem inapoi..si apoi ne gandim cum sa ajungem la ele....alergam dupa fericire..si, cu cat alergam mai repede cu atat se indeparteaza mai tare. Pentru ca fericirea e de fapt in noi. Ne legam fericirea de anumite teluri..dorinte ..ambitii..de a avea..de a obtine ceva..de a astepta ceva de la cineva. Si atunci ajungem sa credem ca fericirea e de fapt o himera..o fata morgana dupa care alergam in zadar. Asteptam poate o fericire euforica dar ceea ce avem mai mult nevoie e acea stare de multumire..sa fim impacati cu noi insine.
Spuneam ca intr-adevar uitam sa fim fericiti..si daca te uiti pe strada vezi figuri triste, macinate de griji, incrancenate sau deprimate..ici colo cate o masca gen "agent de vanzare", iar fericirea autentica o mai gasesti doar in ochii de copil..pe masura ce cresc insa si acestia se molipsesc de nefericirea parintilor adulti.  Fericirea o asociem gresit cu a avea, nu cred ca suntem mai fericiti cand nu avem, decat atunci cand avem de toate..sau invers...suntem fericiti cand avem ceea ce ne dorim cu adevarat noi..nu cand avem ceea ce ni se induce ca ne-ar face fericiti: bani, putere..Suntem nefericiti pentru ca ne lasam "dusi de val" ..in loc sa ne descoperim pe noi insine. Si chiar avem noroc cu astia mici (eu una sunt o mare norocoasa)..sa nu uitam ce e fericirea, sa ne amintim cum e sa te bucuri din lucruri marunte. Societatea actuala ne-a vandut retete false de fericire, ambalate in reclame atragatoare..si ne-au facut sa uitam esenta. Nu faptul ca avem mai multe ne face nefericiti..ci faptul ca ne imaginam gresit ca a avea e sinonim cu a fi fericit..si atunci ne dorim tot mai mult. Fericirea consta in a simti..a fi..a trai clipa. Fericirea nu poate fi o stare permanenta..alterneaza cu nemultumiri..cu dorinte..dar daca o iei intr-o directie gresita..adica te indepartezi de tine..gasesti tot mai greu acele stari de fericire. Diferiti fiind..nu ne multumesc aceleasi lucruri..dar cred ca pana la urma puterea de a iubi, de a darui, recunostinta pentru ceea ce primim..sunt strans legate de fericire.

19 noiembrie 2010

Despre toleranta si religia in scoala

Revin asupra postarii anterioare in care erau enuntate principiile tolerantei de catre Statele Membre ale Organizatiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura si asupra modului in care sunt aplicate aceste principii in tara noastra in ceea ce priveste educatia:

Principiul:

4.2. Educatia in sensul de a fi tolerant trebuie sa fie considerata un imperativ prioritar; iata de ce trebuie sa fie promovate metodele sistematice si rationale de predare a tolerantei care sa se adreseze la sursele culturale, sociale, economice, politice si religioase ale intolerantei, surse care tocmai constituie cauzele fundamentale ale violentei si excluderii. Politicile si programele tolerantei atat intre indivizi cit si intre grupurile etnice, sociale, culturale, religioase si lingvistice si natiuni.

4.3. Educatia in domeniul tolerantei urmeaza a viza contracararea influentelor care ar duce la frica si excluderea altora si trebuie sa-i ajute pe tineri sa-si dezvolte capacitatile de a-si formula o parere proprie, de a avea o reflexie critica si de a judeca in termeni etici.
 Sursa: http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/principii_toleranta.php


Cum se intampla in realitate: 




"Comisia de învăţământ a adoptat ieri, 30 aprilie 2010, cu modificări, articolul 17 din proiectul Educaţiei referitor la disciplina religiei.

Membrii forului au stabilit, la alineatul 1 că religia, ca disciplină şcolară în învăţământul primar, gimnazial, liceal şi profesional, este parte a trunchiului comun.

Potrivit alineatului 2 admis de Comisie, „la solicitarea scrisă a părintelui, tutorelui sau a elevului dacă este major, acesta poate să nu frecventeze orele de religie”.

Deputaţii au eliminat alineatul ale 3-lea din proiectul Guvernului, care stipula că, „la cerere, în locul orei de religie, elevii pot urma cursuri de istoria religiilor, istoria culturii şi artelor sau alte cursuri utile în formarea comportamentului etic, social sau comunitar”.
Sursa: http://www.stiri.lacasuriortodoxe.ro/religia-in-scoala/3037-religia-parte-a-trunchiului-comun-s-a-eliminat-din-proiectul-legii-educatiei-posibilitatea-ca-elevii-sa-poata-urma-alte-cursuri-in-locul-celui-de-religie.html 


Iata deci exemplul clar de promovare a intolerantei fata de alte religii decat cea ortodoxa. Principiile religioase la originea lor ar trebui sa promoveze toleranta..insa dupa cum s-a vazut in istorie..de multe ori au fost folosite pentru a institui intoleranta (vezi Cruciadele, vezi conflictele din tarile islamice).


Predarea religiei in scoli...se spune ca este benefica pentru copii pentru ca ii aduce mai aproape de valorile fundamental crestine..insa ceea ce se intampla de fapt este o indoctrinare. Pentru ca nu se predau numai principii..nu se preda religia ca o informare..ci se preda cum sa devii bun crestin, ce ritualuri trebuie sa urmezi. Si inca de la varste fragede..cand copii sunt in perioada de asimilare si capacitatea de a analiza obiectiv e inca scazuta.
Din intamplare sunt ortodoxa. Pentru ca tatal meu a fost ortodox, pentru ca multi romani sunt ortodocsi. Insa ca multi altii..respect mai mult niste traditii..niste principii.. si mai putin ritualurile bisericesti. Apreciez oamenii de orice religie..atunci cand vad ei ei bunatate, iubire si toleranta. Si am intalnit astfel de oameni..de diverse religii sau culte religioase. Imi doresc ca si copiii mei sa fie la fel de deschisi in aceasta privinta. Baiatul meu e in clasa a doua si imi spune ca el vrea sa devina foarte credincios. De mic spune ingerasul..acum se roaga seara..si nu l-am tulburat din asta..pentru ca le face din tot sufletul lui minunat de copil. Dar intr-o zi ne-a spus ca noi suntem pacatosi pentru ca nu mergem duminica la biserica. I-am explicat ca D-zeu iubeste oamenii buni si faptele bune..si ca le asculta gandurile si rugaciunile oriunde s-ar afla. Ceea ce aud ei la scoala e foarte important..si nu e bine sa ii bulversezi..insa e bine sa cunoasca si alte opinii, sa gandeasca liber si sa aiba curajul de a alege ce e potrivit pentru ei.

Sa presupunem ca aveam alta orientare religioasa..sau aprtineam unei "secte" cum se mai spune. Singura optiune care as avea-o ar fi sa fac o solicitare scrisa pentru ca baiatul meu sa nu participe la orele de religie. Daca s-ar intampla asa..cu siguranta el s-ar simti marginalizat si ar suferi, iar in plus..nevand alte optiuni, in orele de religie ar trebui sa merg sa-l iau de la scoala si apoi sa il duc inapoi. Cum se mai respecta astfel articolul de mai sus: "Educatia in domeniul tolerantei urmeaza a viza contracararea influentelor care ar duce la frica si excluderea altora"?

Sustin parerile care spun ca in scoala ar trebui predata doar o istorie a religiilor, chiar sa se insiste pe istoria crestinismului, insa fara a indoctrina si la o varsta cand copilul poate sa isi formeze opinii proprii, nu incepand cu clasele primare. Educatie religioasa speciala pentru copii poate fi facuta in biserici...si cine vrea isi poate duce copiii acolo. Scolile de stat n-ar trebui sa favorizeze indoctrinarea..si incep sa le dau dreptate celor care spun ca se incearca inlocuirea doctrinei comunisme cu cea ortodoxa...iar in locul tablourilor cu Ceausescu s-au pus icoane.


Sunt de parere ca in scoli in primul rand ar trebui sa invatam intai ce inseamna TOLERANTA. Propun o dezbatere pe aceasta tema.




   

16 noiembrie 2010

Ziua Internationala a Tolerantei







Declaratia Principiilor Tolerantei
(proclamata si semnata la 16 noiembrie 1995)


Articolul 1. Semnificatia tolerantei

1.1. Toleranta este respectul, acceptarea si aprecie rea bogatiei si diversitatii culturilor lumii noastre, felurilor noastre de expresie si manierelor de exprimare a calitatii noastre de fiinte umane. Ea este incurajata prin cunoasterea, deschiderea spiritului, comunicatie si libertatea gandirii, constiintei si credintei. Toleranta este armonia in diferente. Ea nu e doar o obligatiune de ordin etic; ea e, de asemenea, si o necesitate politica si juridica. Toleranta e o virtute care face ca pacea sa fie posibila si care contribuie la inlocuirea culturii razboiului cu o cultura a pacii.

1.2. Toleranta nu e nici concesie, nici condescendenta ori indulgenta. Toleranta este, mai ales, o atitudine activa generata de recunoasterea drepturilor universale ale persoanei umane si libertatilor fundamentale ale altora. in nici intr-un caz, toleranta nu poate fi invocata pentru a justifica violarea acestor valori fundamentale. Toleranta trebuie sa fie practicata de catre indivizi, grupuri si State.

1.3. Toleranta e responsabilitatea care sustine drepturile omului, pluralismul (inclusiv, pluralismul cultural), democratia si Statul de drept. Ea implica respingerea dogmatismului si absolutismului si confirma normele enuntate in instrumentele internationale cu privire la drepturile omului.

1.4. in conformitate cu respectarea drepturilor omului, a practica toleranta nu inseamna nici a tolera nedreptatea sociala, nici a renunta la propriile convingeri, nici a face concesii in aceasta privinta. Ea semnifica acceptarea faptului ca fiintele umane, care se caracterizeaza natural prin diversitatea aspectului lor fizic, prin situatia lor, felul de exprimare, comportamente si prin valorile lor, au dreptul de a trai m pace si de a fi cele care sunt. Ea semnifica, de asemenea, ca nimeni nu trebuie sa-si impuna propriile opinii altuia.

Articolul 2. Rolul Statului

2.1. Toleranta la nivel de Stat implica insistent dreptatea si impartialitatea in materie de legislatie, de aplicare a legii si de exersare a puterii judiciare si administrative. Ea cere, de asemenea, ca fiecare sa poata beneficia de sanse economice si sociale fara nici o discriminare. Excluderea si marginalizarea pot duce la frustratie, ostilitate si fanatism.

2.2. in scopul instaurarii unei societati mai tolerante, Statele trebuie sa ratifice conventiile intern ationale privind drepturile omului si, in caz de necesitate, sa elaboreze o legislatie noua care ar garanta tratare si sanse egale vis-a-vis de diferite grupuri si indivizi din care se constituie societatea.

2.3. Este esential, pentru armonia internationala, ca indivizii, comunitatile si natiunile sa accepte si sa respecte caracterul multicultural al familiei umane. Fara toleranta, n-am avea pace, iar fara pace, n-am fi in stare sa avem nici dezvoltare, nici democratie.

2.4. Intoleranta poate lua forma unei marginalizari a grupurilor vulnerabile si a excluderii lor din orice fel de participare la viata sociala si politica, cit si cea a violentei si discriminarii in privinta lor.
Dupa cum se afirma m Declaratia asupra Rasei si Prejudiciilor Rasiale, "Toti indivizii si toate grupurile au dreptul de a fi diferite"(art.l.2).

Articolul 3. Dimensiuni sociale

3.1. in lumea moderna, toleranta e mai necesara ca oricand. Noi traim intr-o vreme marcata de mondializarea economiei si accelerarea mobilitatii, comunicatiei, integrarii si interdependentei, migratiilor si deplasarilor de mare amploare ale populatiilor, urbanizarii si mutatiilor in sfera formelor de organizare sociala. Din moment ce nu este nici intr-o parte a lumii o situatie care sa nu sa se caracterizeze prin diversitate, cresterea intolerantei si confruntarilor constituie o amenintare potentiala pentru orice regiune. si nu e vorba aici de o amenintare ce s-ar limita la o anumita tara, ci de o amenintare universala.

3.2. Toleranta e necesara atat intre indivizi cit si in cadrul familiei si comunitatii. Promovarea tolerantei si modelarea atitudinilor fata de diferite opinii, in sensul unei deschideri reciproce si al solidaritatii urmeaza sa aiba loc in scoli si universitati si prin intermediul educatiei non-formale, acasa si la locul de munca. Mijloacele de informare m masa sunt pe masura sa joace un rol constructiv, in acest sens, favorizand dialogul si dezbaterile libere si deschise, propagand valorile tolerantei si evidentiind pericolul indiferentei fata de expansiunea ideologiilor si grupurilor intolerante.

3.3. Dupa cum se afirma in Declaratia UNESCO asupra Rasei si Prejudiciilor Rasiale, urmeaza a fi intreprinse masuri in vederea asigurarii egalitatii in demnitate si drepturi pentru grupuri si indivizi, pretutindeni oriunde este necesar. in acest sens, o atentie deosebita va fi acordata grupurilor vulnerabile dezavantajate din punct de vedere economic sau social astfel ca sa le fie asigurate protectia legii si masurile sociale, mai ales, in materie de locuinta, munca si sanatate, cit si in sensul respectarii autenticitatii culturilor si valorilor lor si facilitarii, in special prin educatie, a promovarii si integrarii lor profesionale si sociale.

3.4. Trebuie sa fie efectuate studii stiintifice speciale si sa fie instituite retele anume care ar fi m stare sa coordoneze reactiile comunitatii internationale la aceasta sfidare planetara, inclusiv prin intermediul unor analize conform metodelor stiintelor sociale, ale cauzelor profunde ale acestor fenomene si ale masurilor eficiente care urmeaza a fi luate pentru a le face fata, cit si prin cercetare si supraveghere, in sprijinul deciziilor Statelor membre in materie de politica generala si de implementare a regulilor normative ale acestora.

Articolul 4. Educatia

4.1. Educatia este mijlocul cel mai eficient pentru a preveni intoleranta. Prima etapa, in sensul educatiei pentru toleranta, e de a o invata pe fiecare persoana din societate care-i sunt drepturile si libertatile pentru ca ele sa fie respectate si de a promova vointa de a proteja drepturile si libertatile altora.

4.2. Educatia in sensul de a fi tolerant trebuie sa fie considerata un imperativ prioritar; iata de ce trebuie sa fie promovate metodele sistematice si rationale de predare a tolerantei care sa se adreseze la sursele culturale, sociale, economice, politice si religioase ale intolerantei, surse care tocmai constituie cauzele fundamentale ale violentei si excluderii. Politicile si programele tolerantei atat intre indivizi cit si intre grupurile etnice, sociale, culturale, religioase si lingvistice si natiuni.

4.3. Educatia in domeniul tolerantei urmeaza a viza contracararea influentelor care ar duce la frica si excluderea altora si trebuie sa-i ajute pe tineri sa-si dezvolte capacitatile de a-si formula o parere proprie, de a avea o reflexie critica si de a judeca in termeni etici.

4.4. Noi ne luam angajamentul de a sustine si de a pune in functiune programele de cercetare m domeniul stiintelor sociale si educatiei pentru toleranta, drepturile omului si non-violentei. Ceea ce inseamna de a acorda o atentie deosebita imbunatatirii instruirii invatatorilor, programelor de studii, continutului manualelor si cursurilor si a altor materiale pedagogice, inclusiv noilor tehnologii educationale, in vederea instruirii unor cetateni activi si responsabili, deschisi spre alte culturi, capabili sa aprecieze valoarea libertatii, respectarea demnitatii umane si diferentelor dintre ele si care sa fie m stare sa previna conflictele sau sa le rezolve prin mijloace non-violente.

Articolul 5. Angajamente de actiune

Noi ne luam angajamentul de a promova toleranta si non-violenta prin intermediul programelor si institutiilor din domeniul educatiei, stiintei, culturii si comunicatiilor.

Articolul 6. Ziua internationala a tolerantei

In scopul mobilizarii opiniei publice, evidentierii pericolelor intolerantei si reafirmarii angajamentului si hotararii noastre de a actiona in favoarea promovarii tolerantei si educatiei pentru toleranta, proclamam solemn ziua de 16 noiembrie Zi Internationala a Tolerantei.

Sursa: http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/principii_toleranta.php

9 noiembrie 2010

Alba Iulia - "Cealalta Capitala"

Asa va fi promovat orasul nostru.  Se vrea a fi capitala de suflet...Tot e bine ca nu a venit cineva cu ideea: "Alba Iulia's gardens"..desi sloganul acesta s-ar fi potrivit mai bine pentru Cetatea recent amenajata decat pentru imaginea Romaniei.  Ramane de vazut cat de bine va fi promovata si sustinuta ideea. E dublata de promisiunea “Cea mai mare cetate din România”.
Pana una alta, cateva imagini cu vechile puncte de interes...si cu Traseul Sudic reabilitat in ultimii 2 ani printr-un program european.

3 noiembrie 2010

Ranile care dor....




Lorelei a deschis cu ceva timp in urma pe blogul sau o discutie privind vulnerabilitatile si  reactiile care le avem in confruntarile cu altii..cand ne simtim atacati , ofensati, raniti. Si spunea ca atunci, de fapt, ii lasam pe altii sa ne atinga "calcaiul lui Ahile" si sa deschida rani vechi...si ca intotdeauna problema e la noi. Sunt de aceiasi parere in ce priveste vulnerabilitatea care exista in fiecare si faptul ca noi ne lasam raniti..si de multe ori interpretam gresit datorita unor puncte mai slabe ale noastre..sau a unor probleme mai vechi, de cele mai multe ori din copilarie. E probabil acea memorie afectiva..daca ceva sau cineva ti-a facut o data rau, cand auzi sau intalnesti ceva asemanator, anticipezi, te pregatesti de atac sau chiar ataci fara sa fii atacat. E foarte clar ca datorita faptului ca ne lasam raniti..cauza tine in primul rand de noi..insa tin sa precizez ca nu e intotdeauna vorba de o problema a noastra...poate fi doar sensibilitate la rautatea altora.  Si asa se intampla cu oamenii de care suntem legati afectiv.

Spuneam atunci intr-un comentariu ...ca atunci cand iubesti ... rana care ti-o face ce-l pe care-l iubesti e de fapt rana lui...care te doare pe tine!...adica ignoranta, nepasare, neiubirea..cu sau fara buna stiinta. Intr-o relatie de iubire ar trebui sa primeze sentimentele, iar atunci cand unul cauta sa dovedeasca ceva, sa arate ca are dreptate si pune asta mai presus de iubire..e de fapt o problema a lui, "buba" lui care e normal sa te raneasca atat timp cat esti implicat afectiv. Si este si problema ta pentru ca astepti altceva de la el si l-ai apreciat gresit. De fapt cele mai multe neintelegeri provin din asta, ca noi asteptam ca ceilalti sa reactioneze ca si noi. Iar manifestarile violente sunt mult mai usor asimilate decat blandetea, daca vedem asta in jurul nostru avem tendinta de a ne transforma si noi si de a raspunde cu aceiasi moneda.
   

Adevaratele rani acestea sunt:  orgoliul, invidia, rautatea, ignoranta. Oamenii care se simt atacati foarte usor in discutii, de catre oricine, de cele mai multe ori le este zgandarit orgoliul, preabuna parere despre ei, sau increderea in sine. Si automat..cand te simti atacat, cea mai la indemana reactie este sa ataci la randul tau, sa ranesti, sa atingi puncte sensibile ale celuilalt. Vulnerabilitatile celuilalt mai sunt exploatate de multe ori si in scopul de a manipula. Insa in relatiile afective..succesul sau adevaratul castig nu poate fi obtinut asa.  

Ne putem noi imbraca in armuri de sus pana jos..sa devenim invulnerabili, sa nu ne mai atace nimeni? Daca am putea, nu am mai fi oameni atunci. Daca nu am putea simti durerea noastra si a celor de langa noi nu am fi capabili sa simtim nici iubire. Ce facem noi de cele mai multe ori?..fugim de durere, ne  este teama sa nu fim raniti, construim prea multe cetati si ziduri in jurul inimii noastre...si apoi ne miram ca iubirea nu ne mai gaseste.  Bineinteles ca nu e bine nici sa te lasi ranit si sa te incarci cu problemele celor din jurul tau...dar e foarte important sa iti dai seama de unde vine durerea, adevaratele cauze, si sa iti gasesti apoi resursele de fericire. Oricat am incerca nu putem deveni perfecti..nici sa fim izvor nesecat de iubire, nici invulnerabili si neclintiti ca stanca. Punctele noastre slabe, acolo unde putem fi raniti, "bubele", trebuie in primul rand sa le cunoastem si sa le acceptam pentru a le putea vindeca. Iar cand ne dor..sa acceptam durerea, sa ne contopim cu ea, pentru a o absorbi, pentru a o transforma, nu sa fugim.  


Cred ca aici se face de multe ori confuzia, cand se considera "rana", sensibilitatea, sufletul, viata. Asta ne sunt date pentru a trai si simti, iar pentru a distinge ce ne face bine de ce ne face rau, ne-a fost data mintea.

Datorita faptului ca cel mai usor ne ranesc persoanele de care suntem legati afectiv..avem tendinta de a considera sensibilitatea si iubirea ca un punct slab, vulnerabil. De cate ori nu am spus si eu...cand m-a durut..fiind o sensibiloasa de felul meu :)...de ce a trebuit sa fiu asa..de ce nu m-a facut mama mai insensibila (mai nesimtita zic eu de fapt, sa ma doara in cot de toate :)) Dar sincer nu as vrea sa fiu asa..pentru ca atunci nu as reusi nici sa ma bucur din motive pe care pe altii ii lasa reci. Si nici nu as putea sa fiu altfel decat sunt. Iar atunci cand reusesc sa ranesc pe cineva drag, intr-o lupta a orgoliilor (pentru ca nu duc nici eu lipsa sau ma  molipsesc uneori de la altii)..ma trezesc ca tot pe mine ma doare.
 

Pentru a nu mai simti durerea, nu anestezia permanenta e solutia  (desi  in cazuri de criza acuta e salvatoare..si organismul chiar asa reactioneaza)..ci cautarea si intelegerea cauzelor, a motivelor ce duc la durere. Pentru ca apoi sa te poti detasa de ele.

Si o sa inchei cu un citat pe care l-am citit mai demult pe un blog Simturile originare si care mi-a placut foarte mult..si se potriveste cu postarea:

"Banuiesc ca Viata a privit si a vazut in lumea din preajma ei - intaia oara - printr-o rana. Originar, toate simturile trebuie sa fie - rani permanentizate..."

 Iar melodia mi-a venit pur si simplu in minte...e cunoscuta mai mult in alta interpretare:


 

 



 

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails